O mărturie cutremurătoare a unui refugiat român după Dictatul de la Viena din 30 august 1940 dezvăluie o informație cu adevărat surprinzătoare: Miklós Horthy, amiralul și regentul Ungariei, n-a fost altceva decât un slovac maghiarizat, pe numele său adevărat de Horáček.

Informația, aflată pentru prima dată în timpul Școlii de Vară Carei în anul 2019 de la domnul Gheorghe Cadar, născut în anul 1926 și locuitor al satului Lucăceni până în 1940 când românii au fost scoși din casele lor de către horthyști, este confirmată și de către istoricul militar Mircea Dogaru într-un articol publicat în culturaromana.ro:

“Miklos Horthy (numele real Horacek, individul fiind slovac ungurizat, ca si Kossuth) s-a proclamat „intaiul fascist al Europei”“, a scris istoricul Mircea Dogaru.

Potrivit mărturiilor domnului Gheorghe Cadar, Miklos Horthy (n.r. alias Nicolae Horáček sau Nicolae Horthy), era din Baia Mare, de unde fugise încă de la o vârstă fragedă clandestin în Ungaria și îmbrățișase cariera militară sub o altă identitate decât cea cu care se născuse în România.

Încă din copilărie, Miklos Horthy nu se înțelegea bine cu ceilalți copii români, nutrind o ură și un șovinism fără margini la adresa românilor. Dictatul de la Viena nu a făcut decât să-i ofere pretextul pentru a pune în practică tot ceea ce gândise la adresa românilor încă din copilărie.

“Mărturii ale unui supraviețuitor al românilor expulzați în urma Dictatului de la Viena din 1940. Gheorghe Cadar s-a născut în anul 1926 și a locuit în Lucăceni în 1940 când au fost scoși din casele lor. După expulzare a ajuns la Baia Sprie și apoi la Șișești. A lucrat la o prăvălie unde l-a întâlnit pe fratele amiralului fără flotă, Horty Miklos, cel care a ordonat alungarea românilor din casele lor și masacrele din satele românești. Fratele lui Horty Miklos a afirmat că numele lor de familie este Haracek și că familia lui nu a fost de acord cu expulzarea românilor din casele lor. Interviul cu Gheorghe Cadar a fost înregistrat de participanții la Școala de Vară din Carei , de Nord-Vest TV Satu Mare și de corespondentul Informația Zilei Satu Mare și Glasul.Info din Iași.”, a scris Buletin de Carei pe facebook

Articolul O enigmă a istoriei: Horthy, născut în România? apare prima dată în Glasul.info.

În Ungaria lui Viktor Orban, “autorii antisemiti vor fi în curând lecturi obligatorii în școlile maghiare, iar cărțile de istorie vor fi rescrise pentru a promova mândria în rândul națiunii maghiare. Controversata nouă curriculă școlara a lui Viktor Orban atrage atenția”, scrie Deutsche Welle în ediția sa de limbă engleză.

Prin intermediul unui proiect legislativ controversat, care potrivit criticilor din opoziție va spori și mai mult puterea premierului Viktor Orban, în Ungaria este reformat sistemul de învățământ prin reintroducerea unor forme de propagandă agresivă, pe care învățământul maghiar le-a mai trăit doar până la jumătatea secolului trecut.

Când Orban împreună cu cabinetul său pregăteau noua curriculă şcolară națională pe la sfârșitul lunii ianuarie a acestui an, nimeni nu și-ar fi închipuit că toate școlile din Ungaria vor fi acum închise, până la o nouă notificare. Pandemia de coronavirus a condus practic la stoparea sistemului de învățământ al Ungariei.

Obiectivele patriotice ale curriculei școlare sunt deosebit de clare în literatură și istorie. Studenții vor fi nevoiți să reînvețe să fie „mândri de trecutul înaintașilor lor”. Înfrângerile istorice din războiele națiunii trebuie să fie șterse din manuale de istorie și înlocuite cu portretizarea bătăliilor victorioase. Legendele și miturile maghiare trebuie prezentate ca fapte istorice.

Așa carevasăzică! În Ungaria trebuie toate înfrângerile șterse din istorie, sau dacă se poate transformate în victorii, iar “legendele și miturile maghiare trebuie prezentate ca fapte istorice”. Iar noi îl avem pe Lucian Boia, băgat la înaintare de către Humanitas, Liiceanu, Pleșu & comp.!??

Perioada istorică foarte controversată în timpul căreia Miklos Horthy a condus autoritar din 1920 până în 1944 este, de asemenea, prezentată într-o lumină pozitivă. Faptul că Horthy a aprobat legile anti-evreiești în 1920 și ulterior a devenit unul dintre aliații apropiați ai lui Adolf Hitler va fi “minimizat”, sau cum ar spune un limbă-iute din România, “demitizat”.

În vreme ce unii clasici maghiari sunt trecuți în noua curriculă şcolară pe plan secundar, sunt promovați în schimb autori controversați, cu înclinații și simpatii fasciste precum Jozsef Nyiro și Albert Wass, ale căror lucrări/opere sunt acum lecturi obligatorii. Nyiro a fost membru al partidului fascist Arrow Cross și un admirator al ministrului de propagandă nazist Joseph Goebbels. Wass era un antisemit și condamnat criminal de război. Guvernul partidului Fidesz al lui Orban promovează reabilitarea acestor autori de ani buni, ridicând noi monumente și denumind străzi cu numele acestora..

Articolul Curriculă şcolară controversată în Ungaria lui Orban: Horthy și Albert Wass la mare preț apare prima dată în Glasul.info.

Comemorarea a 100 de ani de la retragerea trupelor românești din Budapesta a stârnit în Ungaria dezbateri aprinse și vii controverse între tabăra celor care promovează “horthysmul modern” și a celor care se rușinează de istoria nefastă și sălbatică a regimului horthyst.

În timp ce grupările și mișcările politice radicale, precum nou apăruta Mi Hazank, o organizație chiar mai radicală decât extremiștii de la Jobbik, cei care făcuseră valuri prin Transilvania cu activismul lor iredentist, îl consideră pe Miklós Horthy un erou de necontestat al națiunii maghiare, solicitând ridicarea în cinstea acestuia statui în capitala ungară și chiar declararea sa ca fiind cetățean de onoare al Budapestei, zona de stânga de pe scena politică din Ungaria vorbește în schimb despre necesitatea eradicării definitive a “horthysmului modern” din Ungaria.

Controversele din societatea ungară continuă și atunci când se vorbește public despre retragerea trupelor românești în 1919 din Budapesta: dacă unii politicieni, precum fostul ministru Lazar Janos consideră că “acum 100 de ani, Miklos Horthy împreună cu prietenii și aliații săi au salvat Ungaria”, afirmând că Horthy era pregătit de o confruntare cu Armata Română și că trupele românești ar fi părăsit Budapeste de frica unor confruntări sângeroase, cealaltă parte consideră că “românii n-au plecat din Budapesta de frica lui Horthy, ci pentru că le-a cerut-o Antanta”.

Articolul Presa maghiară: “Românii n-au plecat din Budapesta de frica lui Horthy, ci pentru că le-a cerut-o Antanta” apare prima dată în Glasul.info.

Deputatul Bogdan Diaconu este indignat de faptul ca la doar aproximativ o luna trecuta de la promulgarea legii 217/2015 care interzice propaganda sau cultul criminalilor de razboi, dictatorul fascist Miklos Horthy este comemorat la Cluj, in cadrul unei actiuni “culturale” finantate de catre autoritatile locale. In timpul terorii horthiste din Transilvania de Nord, au avut de suferit atat romanii cat si evreii din regiunea ocupata de regimul autoritar, multi dintre ei gasindu-si tragicul sfarsit in chinuri groaznice, evreii in lagarele naziste, iar romanii in timpul masacrelor si eprurarilor etnice facute de catre armata maghiara.

“Cu ocazia zilelor culturale maghiare de la Cluj Napoca, desfășurate cu sprijinul Primăriei orașului, va avea loc și o prelegere despre Horthy Miklos, ”susținută de academicianul maghiar Romsics Ignac, în cadrul seriei de Istorie și memorie organizate de Academia Korunk”. Așadar, pe 19 august, ne vom reaminti de ocuparea Transilvaniei pe banii Primăriei din Cluj! Bine că românii nu mai au voie să-l cinstească pe Țuțea, Vulcănescu sau pe alți martiri ai comunismului, dar avem prelegeri despre ocupantul Horthy la noi în țară!”, a postat Bogdan Diaconu pe contul sau de Facebook

[tp_product id=”201946318″ feed=”396″]

Articolul Bogdan Diaconu: “Horthy, comemorat la Cluj pe banii Primariei” apare prima dată în Glasul.info.

In luna martie a anului 1919 Ungaria cadea sub dominatia regimului autoritar a comunistilor condusi de catre Béla Kun. Comunistii lui Béla Kun au atacat noile tari vecine abia formate: Cehoslovacia si Romania. In speranta de a ocupa Transilvania si o buna parte din Slovacia, fortele ungare au incercat un atac in forta, sperand ca vor putea fi ajutati la nevoie de bolsevicii rusi.

La data de 4 august 1919, Armata Română intra triumfatoare in Budapesta sub comanda generalului Gheorghe Mărdărescu, alti generali ai armatei fiind Demetrescu, Holban, Traian Moșoiu si … pe atunci, locotenent-colonelul Ion Antonescu.

Capitala Ungariei, Budapesta, fusese cucerita de catre romani, iar Béla Kun a demisionat si regimul sau comunist a fost inlaturat. La cateva luni distanta, pe 14 noiembrie 1919, Armata Română parasea Budapesta, lasand-o in grija proaspetei armate nationale ungare. 

geanta crosetata handmade motiv popular Bucovina gura-leului

Pe 16 noiembrie 1919, viitorul criminal de razboi (n.r. ramas nepedepsit) Horthy intra in Budapesta si isi stabilea centrul comandamentului la hotelul Gellért.

In 1919 romanii au cucerit jumatate din Ungaria. Ungurii daca erau in situatia noastra nu s-ar fi retras nici daca le dadeai foc la mustati!

Priviti aceasta animatie care ne arata inaintarea armatei romane si pierderile teritoriale ale Ungariei. In anul 1919 Romania a ocupat peste jumatate din teritoriul actual al Ungariei.Ungurii daca erau in situatia noastra nu s-ar fi retras nici daca le dadeai foc la mustati!

[legend title=”Tradarea Frantei” style=”1″]Disperata ca ar fi putut pierde razboiul, Franta a insistat pe langa guvernul Bratianu ca Romania sa intre in Primul Razboi Mondial de partea Antantei, promitand romanilor ca vor putea sa-si revendice dreptul asupra teritoriilor locuite de catre romani, aflate pe atunci sub controlul austro-ungarilor. La sfarsitul razboiului insa, Franta a facut exact pe dos, devenind favorabila Ungariei, in ciuda faptului ca in timpul razboiului murisera peste jumatate de milion de romani pe campurile de batalie.[/legend]

Sursa: Glasul.info

Articolul În 1919 românii au cucerit jumătate din Ungaria. Ungurii daca erau în situația noastră nu s-ar fi retras nici dacă le dădeai foc la mustăți! apare prima dată în Glasul.info.

Sursa:

[1] nicolaecristianbadescu.blogspot.ro

Articolul Linia Arpad – moştenirea horthystă a Carpaţilor Orientali (partea a II-a) apare prima dată în Glasul.info.

Cosideraţii generale/ Structura defensivă din Carpaţii Răsăriteni – parte componentă a Liniei Arpad/ Mărturii ale retranşamentelor horthyste în zona Năsăudului/ Evacuarea liniilor fortificate şi alte evenimente din anul de graţie 1944/ Concluzii, dimensiuni turistice  şi perspective.

Motto:
“A fost ultima încercare de a face Ardealul un spaţiu maghiar eliminînd sau minimalizând cultura şi limba română” – Ablonczy Balázs, “Ardealul revenit 1940-1944”, 2011

În loc de început…

Uneori entuziasmul prezentării unor locuri cvasi-necunoscute publicului larg, puţin amintite chiar şi în literatura de specialitate autohtonă, te însufleţeşte în demersul documentativ transformându-te într-un avid mesager al subiectului cu pricina.

Linia Arpad – moştenirea horthystă a Carpaţilor Orientali

Iniţial, textul de faţă a început să prindă contur din dorinţa de a încuna cu brio o „trilogie” dedicată zonei Năsăudului. Din acest ţinut de sus al Transilvaniei am prelevat la momentul oportun (în vara lui 2013) amintiri, sentimente şi informaţii esenţiale transmise mai departe sub forma unor articole ce abordează atât crâmpeie din istoria locurilor (aici), cât şi fascinanta lume a înălţimilor Bârgăului, munte cu relief domol, pestriţ, umanizat prin iscusinţa omului simplu, gardian al ruralului profund (aici).

La modul concret, abundenţa de amănunte fascinante referitoare la Năsăud, adevărată sursă de inspiraţie în demersurile descriptive menţionate – zic eu destul de consistente – reprezintă dovada clară a faptului că avem locuri prea puţin cunoscute în această ţară, că trăim ghidaţi de nevoi false căutând desfătarea în locuri exotice, suprasaturaţi fiind de clişee care ne fac să credem că România este depozitarul unor valori sumare, superficiale şi greşite, aşa cum se vrea insinuat prin sistemul veros de comunicare în masă ce  inoculează  în mentalul colectiv doar balast informaţional.

Vă invit să lecturati o ultima mostră de atractivitate din acest teritoriu de la răscrucea Drumului Rodnei şi celui al Dornelor şi Sucevei, prin punerea în lumina a unui obiectiv de sorginte horthystă, destul de controversat (la fel cum probabil vor fi şi unele păreri personale inserate în context), a cărui identitate reprezintă o povara în sine, conotaţiile acestuia fiind preponderent negative. Este un demers inedit, rezultatul multor luni de muncă asiduă, de documentare şi concepere, având în vedere sursele difuze care au fost selectate şi cercetate amănunţit pentru a închega o imagine corectă a tematicii în speţă, tematică cvasi-inexistentă în istoriografia românească.

Concomitent cu aprofundarea problemei, cu cercetarea surselor, a conjuncturii istorice  şi a realităţilor contemporane, observaţiile de ansamblu primează în fizionomia articolului. Se poate contura astfel un tablou relativ fidel a ceea ce a însemnat Linia Arpad în conjunctura militar-istorică a epocii şi – pentru unii mânaţi de frustrări şi atitudini revanşarde – încă înseamnă, dincolo de viziunea neutră ce ar trebui să primeze în relaţie cu acest vestigiu al trecutului.

Consideraţii generale

Carpaţii Româneşti au constituit de-a lungul veacurilor, în caz de necesitate, un adevărat refugiu pentru civilizaţia autohtonă. Izvoarele scrise şi gravurile păstrate din Antichitate certifică înverşunatele bătălii ce s-au purtat între daci şi romani pe culmile acestor munţi în care încărcătura istorică încă se vădeşte pe areale deosebit de extinse.

În Evul Mediu marele Imperiu Otoman a avut nenumărate dificultăţi în ce priveşte strunirea populaţiei de la nord de Dunăre, tocmai datorită „barierei” orografice şi a cuverturilor nesfârşite de pădure în care regimente întregi de ieniceri puteau pieri cu desăvârşire, la fel cum legiunile lui Publius Varus dispăreau acum 2000 de ani în adâncul întunecatei păduri Teutoburg, de la vest de fluviul Rin.

Să nu uităm nici problemele pe care le-au avut habsburgii în zona Valahiei Mici (Oltenia), atunci când escaladarea la un nivel nemaintalnit în Europa a haiduciei în munţii din Bazinul Lotrului i-a forţat, în 1739, după nici 21 de ani de stăpânire în zona, să renunţe la acest teritoriu de la exteriorul Meridionalilor.

Mult mai aproape, în perioada contemporană, diferendele dintre Ţările Române care tindeau înspre constituirea ca stat unitar şi imperialismul austro-ungar devenit caduc în anii de graţie ai începutului secolului al XX-lea, au făcut din cumpenele munţilor adevărate linii de suferinţă ale căror urme se pot observa cu uşurinţă şi la un secol depărtare de Prima Conflagraţie Mondială.

Din Carpaţii de Miazăzi şi până în Masivele Buzăului şi înălţimile Vrancei, din Munţii Nemira până pe culmile Tarcăului şi mai sus de aceste locuri, amprentele tranşeelor şi ale obuzelor stau mărturie aprigelor desfăşurări de forţe care s-au soldat cu zeci de mii de suflete trecute în nefiinţă şi un număr şi mai mare de persoane rămase cu sechele fizice şi psihice ce le-au atârnat ca şi povară tot restul vieţii. Pe alocuri ai vaga impresie că nu a trecut nici un deceniu de la nefastul eveniment, atunci când contemplezi acurateţea cu care s-au păstrat în sol dovezile incomensurabilei drame.

Ajungând la momentul celui de-Al Doilea Război Mondial intrăm într-o nouă etapă de înzestrare a înălţimilor montane cu buncăre, cazemate, tranşee şi alte linii de adăpost/apărare, ce se vădesc preponderent în partea Carpaţilor Moldo-Transilvani, urcând apoi spre Maramureşul romanesc, pentru a trece în Zakarpatia Oblast (Transcarpatia Ucraineană sau Rutenia).

La nivel de ansamblu, pe teritoriul actual al României, tradiţia sistemelor de fortificaţii moderne coboară până în ultima decadă a secolului al XIX-lea, atunci când marele artizan al retranşamentelor de la Namur, Liege şi Anvers – generalul belgian Henri Alexis Brialmont – este chemat de către Carol I pentru a desăvârşi centura de forturi şi redute a Bucureştilor, menită să crească importanţa strategică a Capitalei Ţărilor Române.

Tot în acei ani, proiectele de baterii cuirasate ale maiorului german Maximilian Schuman au stat la baza studiilor ce s-au desăvârşit prin fortificarea zonei dintre marele cot al Dunării şi Curbura Carpaţilor, pe aliniamentul Focşani-Nămoloasa-Galaţi, un punct nevralgic de la exteriorul munţilor, aşa cum confirmase şi Războiul de Independenţă din 1877.

În preajma celei de-A Doua Conflagraţii Mondiale, sistemul defensiv întins pe sute de kilometri la graniţa de vest a României (generic intitulat „Linia Carol”, după numele iniţiatorului, Carol al II-lea) era menit să contracareze eventualele porniri revizioniste ale vecinilor din Câmpia Panonică, însă contextul istoric nu a permis nici finalizarea şi nici folosirea activă arespectivelor construcţii.

Jocurile strategice ale Germaniei naziste dar şi ale Uniunii Sovietice au obligat în anul 1940 România la cedări teritoriale atât spre această din urmă, cât şi spre Ungaria şi Bulgaria, încurajate – şi chiar susţinute – de succesul agresorilor stalinişti (vezi aici).

Un articol foarte bine si atent documentat de catre domnul Nicolae Cristian Badescu pe care ne face placere sa-l redam macar si partial. Gasiti intreg articolul AICI

Cititi intreg articolul… pe nicolaecristianbadescu.blogspot.ro

Sursa:

[1] nicolaecristianbadescu.blogspot.ro

[2] prin amabilitatea domnului Nicolae.CB

Articolul Linia Arpad – moştenirea horthystă a Carpaţilor Orientali apare prima dată în Glasul.info.

Istoria adevarata are tendinta de a iesi mereu la iveala, indiferent cat ar cauta unii sau altii s-o ascunda. Iata ca istoricii din Ungaria incep sa recunoasca crimele si barbariile care ajung pana la un real genocid, ale armatei ungare in timpul regimului horthist din Transilvania.

Dupa ce v-am prezentat cum propaganda guvernamentala maghiara isi foloseste influenta din diaspora maghiara pentru a schimba opinia unor ambasade straine sau chiar pentru a publica in ziare straine de prestigiu informatii tendentioase la adresa Romaniei prin propagandisti ca Arpad Szoczi, acum va vom prezenta si parerea unor unguri care sunt dispusi sa accepte si sa spuna care este adevarul istoric.

Ungurii incep sa recunoasca atrocitatile si genocidurile comise impotriva romanilor si evreilor din Transilvania

Sub tittlul de “Conflicte sociale si etnice in sec. 19-20; atrocitati, progromuri, masacre, genociduri / Transilvania 1940” regasim informatii despre atrocitatile ungurilor asupra populatiei civile romanesti:

Inlife Survival Paracord Bracelet – $2.00

“1940, Dictatul de la Viena

Aspirațiile maghiarilor revizionisti pentru  Transilvania constituiau o grea întrebare în regiunea Europei Centrale și de Est si provocau instabilitate geopolitica. Pe data de 30 august 1940, în conformitate cu Palatul Belvedere din Viena s-au anunțat hotărârile arbitrale prin care a fost returnat Ungariei în 1920, partea de nord a teritoriilor anexate la România (Transilvania și Partium). 43104 km2, un total de 2,577,260 de locuitori au fost inapoiati Ungariei.

Evacuarea a fost completă, administrația românească și armata retragandu-se in termenul de doar doua saptamani. Transferul teritoriului dintre cele doua țări s-a facut intr-o atmosfera politică și publică extrem de tensionată . Din cauza conflictului maghiaro-român între 1938 și 1940 au avut loc un număr de incidente de frontieră , dar care, în mare parte, ele nu au afectate populația civila.

 Atrocitatile armatei ungare impotriva populatiei romanesti

Armata ungara a ocupat între 5 și 13 septembrie 1940 partea vestica a țării. La intrarea in tara ungurii s-au temut de o posibila reactie ostila a poporului român. Majoritatea evreilor, ori din convingere ori din interes, s-au alăturat cu entuziasm pentru a sărbători intrarea maghiarilor in Transilvania.

În contrast cu  situatia demografica din orașele cu populatie majoritara maghiara și zonele rurale omogene (Tinutul Secuiesc), populația parțial mixta, unde majoritatea populatiei era de etnie română din zonele rurale (Bitrita-Năsăud, Maramureș, Salaj) a reprezentat principala sursă de pericol.

Atrocitățile maghiare militare cele mai grave au avut loc in zonele Sălaj si Campia Transilvaniei . Incidentele au început chiar înainte de invazia armatei maghiare .

Conform datelor istoricilor români din noiembrie 1941, numarul celor ucisi de catre armata ungara este 919 de persoane , 1126 au fost torturati, iar numarul celor închisi se ridica la 15,893. În conformitate cu partea de cercetare ungaro-română careia i s-a alaturat si o comisie de instrumentare în comun italiano-germana, până la 30 octombrie 1941 s-au constatat 699 de decese în atrocitățile facute de maghiari impotriva romanilor.

Diplomația română a solicitat intervenția germanilor. Propaganda română și maghiară erau manipulate de publicații străine care încearcau să influențeze opinia publică. La cererea guvernului român în octombrie 1940 Comitetul mixt germano-italian a fost trimis pentru a investiga plângerile.”, sursa : tarsadalominformatika.elte.hu

Cu toate ca multe dintre informatiile expuse respecta canoanele istoriografiei maghiare, drept dovada stand bibliografia la care se face referire in subsolul paginii si sunt omise adevaratele atrocitati si masacre de la Ip, 13/14 septembrie 1940, Nușfalău, 8 septembrie 1940, Treznea, 9 septembrie 1940, Cerișa, 15 septembrie 1940, Marca, 15-16 septembrie 1940, Brețcu, 16 septembrie 1940, Mureșenii de Câmpie, 20 septembrie 1940, Band, Grebeniș, Oroiu, septembrie 1944, Sărmașu, 15 septembrie 1944, Tărian, 29 septembrie 1944, Prundu Bârgăului, 10 octombrie 1944, Moisei, 14 octombrie 1944, etc, important este ca se desteleneste o adevarata piatra de moara care pana acum inlesnea negarea si minimizarea pana la curata nesimtire a acestor atrocitati.

Acum macar se recunoaste faptul ca au avut loc atrocitati, masacre si genociduri indreptate impotriva populatiei civile romanesti din Transilvania.

Sursa:

[1] tarsadalominformatika.elte.hu

Articolul Ungurii incep sa recunoasca atrocitatile si genocidurile comise impotriva romanilor si evreilor din Transilvania apare prima dată în Glasul.info.