UN STRIGĂT DE AJUTOR DE LA ZIARUL ”ZORILE BUCOVINEI” – „ULTIMUL SUFLU ROMÂNESC DIN CERNĂUŢI”

“…având datorii de peste 15 mii de euro pentru hârtie şi tipărirea ziarului, nemaiavând mijloace pentru editarea publicaţiei fără de care mulţi români din această parte înstrăinată de ţară nu-şi pot închipui existenţa, Vă rugăm, dragi români, dacă puteţi să ajutaţi unicul ziar românesc independent din Ucraina – „Zorile Bucovinei”.”

Contul bancar al ziarului în euro: STATE OSCHADNY BANK OF UKRAINE Ucraina, or. Cernăuţi, str. Centrală nr.8 26004300434488 COSBUAUKCHV EURO

Contăm, desigur, pe sprijinul Patriei noastre istorice, care a susţinut financiar ziarul în toţi aceşti ani. Sperăm în susţinerea Bucureştiului,  care, suntem convinşi, nu va lăsa să dispară un ziar atât de popular şi cu vechi tradiţii, însă, ţinând cont de situația care s-a creat cu bugetul României în acest an, având datorii de peste 15 mii de euro pentru hârtie şi tipărirea ziarului, nemaiavând mijloace pentru editarea publicaţiei fără de care mulţi români din această parte înstrăinată de ţară nu-şi pot închipui existenţa, în condiţiile în care conducerea tipografiei ne-a pus ultimatum că nu ne mai tipăreşte ziarul până nu plătim datoriile, Vă rugăm, dragi români, dacă puteţi să ajutaţi unicul ziar românesc independent din Ucraina – „Zorile Bucovinei”  – „Ultimul suflu românesc din Cernăuţi”, după cum a scris în pagina de Facebook a ziarului Stej Si Andy Istrate, să poată apărea şi în continuare, să-şi poată sărbători peste doi ani – în 2021 – jubileul de 80 de ani. Vă mulțumim anticipat!

Contul bancar al ziarului în euro: STATE OSCHADNY BANK OF UKRAINE Ucraina, or. Cernăuţi, str. Centrală nr.8 26004300434488 COSBUAUKCHV EURO

Sursa: Zorile Bucovinei

Articolul UN STRIGĂT DE AJUTOR DE LA ZIARUL ”ZORILE BUCOVINEI” – „ULTIMUL SUFLU ROMÂNESC DIN CERNĂUŢI” apare prima dată în Glasul.info.

Februarie, ca si inceputul lui aprilie, ca si intreaga luna iunie vine cu un calendar indoliat de date triste, cu parastase si comemorari ale martirilor si eroilor neamului. Tragediile se tin lant in istoria romanilor, mai ales a celor din tinuturile instrainate de tara. Si chiar daca ne-am imbolnavi cu totii de amnezie, s-ar gasi „prieteni” (tovarasi) sa ne aminteasca de marile „pacate” savarsite de romani in istorie, indeosebi dupa incheierea pactului talharesc Ribbentrop – Molotov, care de altfel n-a fost condamnat oficial de Federatia Rusa, nici de Ucraina democratica si suverana.

N-AM UITAT DE CE AU AJUNS ROMANII LA COTUL DONULUI SI STALINGRAD

Nu putem fi decat antisovietici
Liderii de la Kremlin nu rateaza nici un prilej ca sa arunce pietre in istoria Romaniei. Bunaoara, nu demultMinisterul de Externe al Federatiei Ruse a „depistat” in Romania incercari de a retusa sau a rescrie istoria celui de-al doilea razboi mondial si, cu ocazia acestei mari „descoperiri”, si-a exprimat ingrijorarea fata de folosirea, in Romania, a unei retorici cu pronuntat caracter antirusesc si antisovietic.

Purtatoarea de cuvant a Ministerului rus de Externe, Maria Zaharova, intr-o conferinta de presa, care a avut loc la Moscova, la 4 februarie a.c., a criticat expozitia organizata la Bucuresti, avand ca tema atrocitatile armatei sovietice savarsite in timpul deportarii sasilor din Transilvania in URSS, in 1945. In contextul in care pe plan international se comemora Ziua Holocaustului, conform aprecierilor ei, la Bucuresti aceasta data a fost marcata “prin evenimente destul de modeste” in comparatie cu expozitia despre deportarea etnicilor germani in URSS, care a avut “tonuri fatis antisovietice si antirusesti”.

Cica prea s-a pus accentul pe condamnarea actiunilor “crude, inumane” ale “fortelor de ocupatie sovietice” fata de etnicii germani…”. La finalul obiectiilor critice, purtatoarea de cuvant a MAE al FR a adaugat ca, in aceste zile cand este marcata capitularea nazistilor la Stalingrad, Rusia nu a uitat de partea cui a luptat armata romana in acea perioada.
Ei nu uita de partea cui au luptat, noi nu uitam pentru ce au mers la moarte romanii in cel de-al doilea razboi mondial si de ce au ajuns tocmai la Stalingrad. Unii experti in istorie sustin ca a fost o mare greseala a maresalului, ca trebuia sa se opreasca la Nistru, sa nu mearga pana la Cotul Donului, impanzind pamanturi straine cu oseminte romanesti. Nu e in competenta mea sa ma aprofundez in controversele unui trecut la care nici istorici versati n-au pus punctul pe „i”.

Dar cunosc franturi din istoria vie a bastinei mele, marturisiri zguduitoare de la consatenii care s-au intors cu sufletul distrus din infernul de la Stalingrad. Nu le-am inregistrat, pentru ca eram pe atunci un copil naiv, care lua in serios tot ce se invata in scoala sovietica. Cine ar fi crezut cum se vor schimba timpurile, ca se va narui colosul sovietic? Acest exemplu de inevitabila destramare inspira speranta ca orice e posibil in timp, vorba fiind doar de cati ani trebuie sa treaca pana cand va bate ora dreptatii – doua-trei decenii, sau poate mai mult de-un secol si jumatate, asa cum s-a intamplat cu Imperiul Habsburgic?

Autor: Maria TOACĂ

Cititi intreg articolul pe zorilebucovinei.com

Articolul N-AM UITAT DE CE AU AJUNS ROMANII LA COTUL DONULUI SI STALINGRAD apare prima dată în Glasul.info.

Azi constatam cu regret ca mai toti marii luptatori-patrioti ai Neamului. care s-au aflat in fruntea  miscarii pentru renasterea noastra spirituala si nationala la inceputul anilor’90 ai secolului precedent, au trecut la cele vesnice si ducem lipsa unor asemenea personalitati. Printre Romanii de vaza, care au lasat urme adanci in istoria tinutului bucovinean, se afla si regretatul parinte Mihai IVASIUC, preot martir, vrednic de amintire si de pomenire,  care a militat pentru Limba, Credinta si Identitate.

PREOTUL MIHAI IVASIUC – VREDNIC DUHOVNIC SPIRITUAL SI PATRIOT INFLACARAT AL NEAMULUI

Pentru a-i cinsti memoria, la 21 noiembrie curent, in ziua Sfintilor Arhangheli Mihail si Gavriil,  la Capela Mitropolitana „Sfintii Trei Ierarhi” din Cimitirul vechi din Cernauti, unde Sfintia Sa a slujit pana in ultimele clipe ale vietii, a fost organizat un parastas de pomenire, initiatorii organizarii caruia au fost scriitorii Vasile Tarateanu si Dumitru Covalciuc, la care au fost prezenti lideri ai societatilor national-culturale romanesti, ziaristi, profesori, romani de buna credinta din istorica provincie a Romaniei.

Dupa oficierea unui Te-Deum in memoria vrednicului inaintas de catre parintele Cristofor Gabor, actualul paroh al Capelei Mitropolitane, inaltata in 1881 de Mitropolitul Silvestru Morariu-Andrievici, in criptele din subsolul careia  si-au aflat linistea vesnica Mitropolitii Bucovinei si toti ierarhii romani ai Bucovinei – Teofil, Teoctist, Silvestru, Arcadie, Vladimir, Nectarie si Episcopul Dositei, adresandu-le cuvinte de multumire organizatorilor, dl Ionel Ivan, Ministru Consilier la Consulatul General al Romaniei la Cernauti, cu pietate a evocat personalitatea si importanta preotului Mihai Ivasiuc la renasterea nationala a romanilor din nordul Bucovinei, specificand:

Cititi intreg articolul pe ZorileBucovinei.com

Articolul PREOTUL MIHAI IVASIUC – VREDNIC DUHOVNIC SPIRITUAL SI PATRIOT INFLACARAT AL NEAMULUI apare prima dată în Glasul.info.

Terminând descrierea succintă a galeriei directorilor şcolii din Boian, am găsit de cuviinţă să fac o mică încheiere. Pe parcursul anilor, dacă ne aprofundăm în trecut, trebuie să menţionăm că au mai fost următorii directori: Zavaţchi (anul 1820), Schubert (1850-1870), Alexandru Eşan, Toader Senciuc, Ioan Popovici, Vasile Popoviiciuc, Anton Hapenciuc. Important e să menţionăm că în perioada anilor 1910-1913, director la şcoala din Boian a fost folcloristul şi muzicologul bucovinean, Alexandru Voievidca, el altoindu-le boincenilor marea dragoste pentru cântecul popular. În monografia „Boianul” au fost incluse unele cântece culese şi înregistrate de acest erudit director de şcoală.

După cum vedem, în trecut la conducerea şcolii din Boian s-au aflat profesori de diferite naţionalităţi, dar toţi au respectat tradiţiile locului şi au păstrat limba română de predare. Aş fi trebuit să termin cronica aceasta cu actuala directoare, Angela Botă. I-am solicitat concursul, însă fiind foarte ocupată, directoarea n-a găsit vreo câteva minute să stăm de vorbă. Drept că a fost amabilă şi mi-a trimis acasă „Cartea de vizită a şcolii”, cu lecţiile de limba română. Mi-a dat şi adresa de Internet, precizând că acolo pot să găsesc tot ce mă interesează despre şcoala din Boian. Chestia cu Internetul m-a şocat, dar şi m-a amuzat, făcându-mă să înţeleg prea bine că dna directoare nu doreşte să vorbim despre starea actuală a şcolii. Oricum, ar trebui la vârsta mea înaintată să mă familiarizez cu Internetul, dacă doresc să fiu la curent cu realizările şcolii din satul nostru.

Însă nu aceasta m-a întristat cel mai mult. Într-o sâmbătă, la 20 iunie, m-a sunat o doamnă anonimă, avertizându-mă la telefon să nu „scormonesc morţii”. M-a batjocorit pentru că scriu prea mult despre limba română, amintindu-mi că „trăim în ţara Ucraina şi trebuie să învăţăm şi să vorbim ucraineana”. N-o să înşir toată avalanşa de ocări, dar aş vrea să-i răspund prin intermediul ziarului „Zorile Bucovinei”, căci la telefon nu m-a lăsat să mă apăr cu vreun cuvânt. Sunt de acord cu anonima doamnă că trebuie să învăţăm limba de stat. Copiii de şcoală, tinerii români o cunosc destul de bine. Dar, din păcate, învăţând ucraineana, mulţi uită de limba mamei şi chiar renunţă la materna lor. Pentru a ilustra starea deplorabilă a limbii române voi cita un fragment din articolul dr. Alexandrina Cernov, membru de onoare al Academiei Române, publicat în revista „Glasul Bucovinei”, nr.3, 2008: „La Cernăuţi asistăm deocamdată la dezlănţuirea unei propagande acerbe prin care părinţii sunt influenţaţi să ceară deschiderea de clase cu limba ucraineană de predare în comunele cu populaţie majoritar românească, „răspândacii” argumentându-şi poziţiile prin faptul că elevii care vor cunoaşte mai bine limba ucraineană vor putea continua studiile în Ucraina şi-şi vor găsi mai uşor locuri de muncă. Dar părinţii şi activiştii de la direcţiile de învăţământ şi-au pus oare întrebarea de ce mulţi ucraineni, cu studii superioare în limba de stat, de asemenea nu-şi găsesc locuri de muncă în Ucraina şi sunt nevoiţi să migreze spre ţări străine, chiar şi în România şi să înveţe acolo în alte limbi decât cea ucraineană?!”. Din anul 2008, când a fost publicat acest articol, starea limbii române în şcolile noastre a devenit şi mai gravă.

Îmi pare foarte rău că şcoala din Boian a căzut în această „capcană” în „bulboaca politică” din care nu poate să iasă, n-are cine s-o scoată la liman. Doar să se găsească vreun ucrainean, aşa cum a fost directorul I.M. Tcaci. Însă în zilele noastre rar întâlnim asemenea oameni.

Înţeleg că poate greşesc şi eu uneori. Nu mă supăr dacă cineva mă critică. Primesc orice critică obiectivă, dar cât trăiesc nu voi tăcea, nu pot închide ochii, nici gura, când văd cum unii pângăresc valorile naţionale, demnitatea neamului, cum se pronunţă contra limbii române. Aceasta e comoara mea, pentru care lupt şi voi lupta prin toate mijloacele posibile. Deşi se spune că adevărul umblă cu capul spart, iar minciuna stă la masă cu împăratul, nu mă tem să spun şi să scriu adevărul. În limba maternă îmi găsesc bogăţiile lăsate de părinţi, moştenite de la bunei şi străbunici. Cu limba mamei îmi port dorul şi-mi mărturisesc durerea, sperând în triumful dreptăţii.

Eleonora BIZOVI, corespondentă netitulară

Sursa: zorilebucovinei.com

Articolul Limba romana e comoara mea, pentru care lupt si voi lupta apare prima dată în Glasul.info.

Tot mai multe pietre sunt aruncate în raionul Herţa locuit de români, acest raion din regiunea Cernăuţi fiind atacat de lupi în piele de oaie, de lideri naţionali, jurnalişti, politicieni şi „mari patrioţi”. Spre deosebire de alte raioane din regiune, în Herţa toate şcolile continuă să fie cu predare în limba română (în afară de două care erau şi în perioada sovietică), iar conducerea raională a luptat în permanenţă pentru păstrarea identită ii etnice româneşti în contextul unui devotament faţă de valorile statului ucrainean.

În timp ce zeci de instituţii de învăţământ cu predare în limba română din alte raioane au trecut la limba ucraineană, proces nereflectat de mass-media (posibil intenţionat), herţenii continuă să păstreze făclia identitară românească. Însă, această situaţie nu este pe placul unor mijloace de informare în masă, care caută scandaluri şi fac teorii politice pe baza unor informaţii neverificate.

Herţa atacată de lupi în piele de oaie

Este cazul ziarului „Zorile Bucovinei” şi ziaristei Maria Toacă, care, punând întrebarea dacă a declarat cu adevărat conducerea raionului pentru BBC că 50% din populaţia locală doreşte ca şcolile, în care în prezent predarea se desfăşoară în limba română, să treacă la limba ucraineană, nu aşteaptă vreun răspuns, nu contactează persoanele respective pentru a verifica veridicitatea informaţiilor din Internet, ci face comparaţii (posibil la comandă) care eventual sunt menite să deformeze imaginea herţenilor în ochii comunităţii româneşti. E clar că declaraţiile de mai sus au fost scoase din context de presa ucraineană, însă nu ne-am aşteptat ca un ziar care pretinde să se numească românesc, va pune lemne pe focul destabilizării situaţiei din regiune pe fondalul situaţiei din estul ţării.

Cititi intreg articolul pe Zorilebucovinei.com

Sursa:

[1] zorilebucovinei.com

Articolul Herţa atacată de lupi în piele de oaie apare prima dată în Glasul.info.