De profundis: Noi, Tracii, suntem Europa!

De profundis: Noi, Tracii, suntem Europa!

Noi, Tracii, eram poporul cel mai numeros din Europa pe vremea lui Herodot, în urmă cu două milenii și jumătate. Azi, cel mai numeros popor din Europa suntem tot noi, Tracii!

Să nu ne lăsăm înșelați de aparențe! Istoria nu cunoaște nicio mișcare de dislocare a Tracilor din locurile lor de baștină! Nu ne-am lăsat dezrădăcinați din obârșia noastră, chiar dacă pentru asta a trebuit deseori să ne schimbăm numele și graiul, să adoptăm numele cu care alții, noii veniți, ne-au numit. Treacă de la noi!

Ci, dimpotrivă, istoria consemnează deseori cum spațiul nostru de viețuire s-a fost lățit mereu, nu neapărat în detrimentul altora, prin cucerire și genocid, ci prin presiunea demografică pe care am exercitat-o asupra teritoriilor învecinate. Ne-au plăcut femeile frumoase și copiii mulți și sănătoși, iar Dumnezeu nu ne-a lipsit de această plăcere atât de binefăcătoare pentru Neam!

De profundis: Noi, Tracii, suntem Europa!

Am dat mari conducători de țară și imperii pentru alții: regi, împărați, generali care au făcut istorie în numele altora, al unor state sau popoare care nu purtau numele nostru! Eram prea mulți și răspândiți pe un teritoriu prea mare pentru ca un singur stat și un sigur nume să ne poată cuprinde pe toți tracii!

Însuși Alexandru Machedon al nostru, cât a fost el de Mare, nu s-a încumetat să ne adune pe toți tracii sub același stindard. Nu s-a încumetat să ne cucerească și să ne spupună!… Și-a luat lumea în cap, restul lumii i-a fost mult mai ușor de cucerit și de stăpânit decât Tracia strămoșilor săi!… Din păcate, a murit prea tînăr, înainte de a-și duce până la capăt proiectul. Îl așteptam să se întoarcă acasă și să se înstăpânească și peste neamul său! Știa și el că îl vom recunoaște ca rege al nostru abia acum, numai după ce se făcuse stăpân peste lumea întreagă! Se arătase în felul acesta vrednic să i se supună întreg neamul trac! Dar… Dar n-a fost să fie atunci! Și de atunci noi, tracii, trăim cu acest vis: Să încăpem cu toții sub același sceptru!

Cei mai naivi dintre noi s-au bucurat că acesta ar putea fi sceptrul de la Bruxelles! Dar cine ar mai crede azi că Uniunea Europeană este a europenilor, pentru europeni, pentru viitorul european al Europei?!

Încercăm noi, acum, prin această resurecție a tracilor, să ne apropiem de ținta finală ratată de Alexandru al nostru: este momentul, sorocul împlinit, ca urmașii tracilor de pretutindeni să aflăm unii de alții cât de mulți, cât de bravi, cât de puternici am fost și încă mai suntem! Să aflăm cine suntem! Câți suntem!… Pe unde suntem! Și care ne sunt obligațiile față de cei ce au fost și mai ales față de cei ce vor veni după noi!

Am acceptat să trecem drept greci sau latini, și să facem istorie pentru Roma sau pentru Atena ori Bizanț… La vremea aceea noi încă mai știam, mai bine decât ei, cât suntem de frați, de neamuri, din aceeași străveche stirpe ariană zămisliți. Nu ne-a venit greu să ne lăsăm numiți greci sau romani! Alții dintre noi s-au lăsat „slavizați”, căci i-am recunoscut și pe slavi că sunt tot „de-ai noștri”. Ne-am simțit împliniți ca neam când toți europenii ne-am unit în numele lui Iisus, în care ne-am bucurat să-l recunoaștem pe fiul Domnului și să-l cinstim ca pe fiul și domnul nostru.

Multe însă s-au petrecut împotriva intereselor noastre de popor, de națiune, dar s-au petrecut cu voia și îngăduința noastră, cu acceptarea noastră, însoțită deseori de un zâmbet „superior”, acea superioritate pe care ți-o dă înțelegerea! Căci noi, Tracii, am înțeles că disputele în care ceilalți, frații noștri latini, greci sau slavi ori celți sau germani puneau atâta înverșunare, sfădindu-se între ei pentru te miri ce, erau în fapt o întrecere în familie, un turnir între frați și cumnați, veri și nepoți… Nu conta cine se impunea, căci era mereu unul de-al nostru. Nu era un străin!… Era trac! Un european!

Acesta a fost un sentiment pe care noi l-am trăit cu putere, cu autenticitate, punând mai presus de grai neamul, stirpea, soiul! Noi, Tracii, am simțit mai mult decât toți ceilalți că, la un loc, noi și popoarele care veneau peste noi ori alături de noi, suntem de-o făptură și de-o seamă! Suntem același popor! Același neam! Aceeași rasă de oameni! Rasa născută și crescută la sînul Maicii Europa… Al Hyperboreei străvechi!

Noi, Tracii, am fost și suntem poporul cel mai numeros din Europa. Într-o proporție de cele mai multe ori majoritară, noi, Tracii, facem parte din formula etnică a majorității popoarelor europene! Am intrat în plămada biologică a unei mulțimi de popoare, de state din Europa! Încât putem spune că, biologic și genetic vorbind, Noi, Tracii, suntem Europa!

Avem dreptul să facem această afirmație mai mult ca orice altă etnie dintre toate cele care și-au pus sigiliul pe harta Europei.

Noi, Tracii, am fost prea mulți ca să ne putem uni și acționa ca traci, dar ne-am considerat mai înainte de orice europeni, și abia apoi traci! Cam la fel cum afirmă sicilienii  și toscanii că sunt mai întâi italieni! Cum zic moldovenii și ardelenii că sunt mai întâi de toate români!… Atât suntem noi de europeni! Atât sunt europenii de traci!

Noi, tracii, am avut vechimea și experiența istorică datorită căreia ne-am simțit europeni mai presus de orice altceva!… Și duhul Europei l-am sădit în sufletul tuturor popoarelor europene, cam toate, care s-au constituit pe temelia genetică și spirituală tracă!

Și de trei mii de ani așteptăm ca, pe urmele noastre, și ceilalți frați latini, elini, slavi, celți, germani, să conștientizeze că apartenența lor la Europa este la fel de definitorie ca și condiția umană!…

Când vom avea de făcut față invaziei marțienilor, da!, va fi atunci cazul să punem mai presus de orice apartenența noastră la condiția de om, de pământean, de ființă terestră, cetățean al planetei Terra! Dar până atunci, ceea ce mă definește ca trac, ca urmaș al tracilor, este Europa!

V-am răbdat, pe voi, latini, elini, slavi etc., v-am lăsat să ne dați alt nume, alt grai, „al vostru”, care era în măsura cea mai mare și graiul nostru, căci am recunoscut în el moștenirea comună primordială, ariană, indo-europeană! Căci nu ne-am lăsat amăgiți de cuvinte, atât de nestatornice, și, mai presus de cuvinte, noi, tracii, am lăsat glasul sângelui să vorbească, să se audă! Era același sânge, din Pirinei până-n Caucaz! Sângele european, al legendarilor hyperborei, care vă curge în vine la toți europenii, indiferent cum îl numiți: sânge grec, sânge spaniol, sânge rus ori danez… Și sângele nostru este azi în mare primejdie, pentru prima oară în istorie! Și fără sângele nostru Europa nu va mai fi Europa!

N-avem încotro și vom recurge la esențe, la temelii, la fundamente! E timpul să ne luăm în serios ca traci și să nu mai ieșim din această definiție! Suntem numitorul comun al popoarelor europene. E timpul să conștientizăm această realitate, s-o enunțăm fără nicio reținere  și s-o punem la temelia Europei de mâine! O Europă a credinței regăsite în Iisus, în Dumnezeu Tatăl și în Sfîntul Duh, treimea statorniciei noastre creștine, în care ne regăsim toți europenii! Toți tracii!

O Europă fără hotare, fără granițe între state și popoare, nu poate fi decât Tracia însăși, împlinită, după milenii de așteptare. Descendența din traci a majorității europenilor fiind cel mai solid argument pentru a pricepe Europa cât este ea de unitară rasial, unitară stilistic, spiritual, dar și genetic, biologic. Nimeni nu poate găsi acestei Europe o altă temelie genetică mai consistentă, mai reală, mai adevărată decât prezența tracilor, cel mai numeros popor din Europa, în formula genetică a europenilor de azi!

Unde să fi dispărut Tracii, devreme ce nicio mențiune istorică, niciun eveniment istoric nu înregistrează strămutarea sau pieirea tracilor! Ci tracii au continuat să existe și să participe majoritar la demografia Europei, la istoria și devenirea Europei! Iar acum, în zilele noastre, când guvernanți europeni iresponsabili sau ticăloși, mulți dintre ei fără picătură de sânge trac în vinele lor, și-au dat acordul la decreștinarea Europei, la metisarea rasială până la dispariție a europenilor și a europenismului, cei mai vizați, cei mai expuși acestui cataclism istoric suntem noi, Tracii! E timpul să reacționăm și vom reacționa! Pentru prima oară noi, tracii, suntem în cumpănă cu pieirea! Nu vom sta cu brațele încrucișate! Pășim în arenă! Faceți loc!

Sursa: ioncoja.ro

Glasul.info
Social Links
Glasul.info

Glasul.info

Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism Contact: redactie@glasul.info

Lasă un răspuns