Istoria altfel

          Dacă ar exista o compatibilitate între teorie şi practică s-ar putea evita astfel o decădere morală care ia naştere din studiul exacerbat, iar în ce priveşte bigotismul şi acesta poate fi suprimat căci practica nu i-ar mai da posibilitatea de a depăşi limitele discernământului fiind în conformitate cu teoria şi astfel decăderea s-ar compromite neputând evita practica. O astfel de conexiune între teorie şi practică poate fi observată şi în mediul istoriei, acolo unde nici măcar formarea şi decăderea morală nu poate fi exclusă. Deşi sunt departe de a face aprecieri verbale cu privire la contribuţia pe care o are cineva în crearea istoriei, totuşi din puţinele mele cunoştinţe, ţin să fac câteva precizări având ca exemplu un promotor contemporan, un mare istoric, şi anume Vasile Pârvan. Istoricii, spunea el, sunt mult mai numeroşi decât o sută: „…întâi şi întâi nu-s doar istorici toţi studenţii în istorie, precum îs filosofi cei în filozofie şi filologi cei în filologie. Calitatea de istoric e iarăşi cu toate acestea mult mai greu de căpătat. Nu pentru că cineva a scos o carte de istorie, e istoric…”[1]

            După părerea mea ca să fii mare istoric trebuie nu numai să ai implicaţii culturale în domeniu, ci să încerci să descoperi unde, unele evenimente incerte au fost pentru multe generaţii inopinate, dar totuşi de multe ori sumar, ţinând seama de slaba reputaţie şi de insuficienta dotare tehnologică specifică acelor vremuri. Mai mult decât atât istoricul se naşte acolo unde există istorie; pentru a putea să evite întocmirea de compendii plictisitoare de o valoare informaţională cel mult egală cu documentele în cauză. Adunător de izvoare e acela ce tipăreşte „materiale” pentru viitorul istoric, fie chiar şi fără să le adune el „ab origine”, zicea acelaşi Vasile Pârvan. „El e de obicei un om ale cărui aptitudini istorice sau pur şi simplu sintetice, sunt reduse aşa că în lipsă de o operă, pe care nu ar da-o sau de ar da-o ar face-o proastă mai bine să culeagă materiale. De atâta poate fi bun.”[2]

     În fine, o ultimă condiţie pe care mi-o atribui este ca cel ce se pretinde istoric măcar să aibă competenţa necesară întocmirii altor documente cu evenimente specifice perioadei în care el activează pentru a da posibilitatea urmaşilor să folosească ca bază informaţională indispensabilă, una din lucrările sale. De asemenea Vasile Pârvan spunea că „e mult mai nobil să te ocupi cu problemele filosofice decât să te apuci, de pildă ca urmaş recunoscător cercetând viaţa unuia din oamenii mari ai ţării sale, să scrii o cărticică, după puterile tale arătându-le meritele şi greşelile şi slăvindu-le memoria pentru binele ce l-au făcut, iar de greşeli iertându-i ca fiind tu însuţi muritor” cu tot dispreţul – accentuează el – vom zice că nu dragostea pentru înaltele probleme ale cugetării omeneşti atrage droaia de studenţi la filozofie, ci lenea.[3]

    Interesant această idee însă nu pe deplin autentică. Evident că cei ce au spus că „istoria este un cimitir de date”, (ideea aparţine unui coleg de facultate), sau că istoricii sunt „pigmeii” care se ocupă cu „ştersul colbului de pe cronice bătrâne”, nu sunt altceva decât diletanţi în ale istoriei sau mai degrabă nu sunt nici măcar filosofi, căci filosofi sunt aceia care prin înţelepciunea lor omenească nu fac să se acopere noaptea „acel fulger dătător de lumină, ci acei ce imitând pe maeştri au luat vocabularul lor special şi au început să se joace cu el ca copii de-a buşele”[4].

      Pentru a fi un bun istoric trebuie să fi un adânc cunoscător al gândurilor şi faptelor omeneşti ca să le poţi cântării şi explica după adevărata lor valoare, iar pentru un critic istoric nu-i de ajuns educaţia lui şi bunul lui simţ. Îi trebuie un pătrunzător simţ critic, spre a distinge lucrurile adevărate de cele pe jumătate adevărate ori false, chiar dacă din punct de vedere logic ar reieşi că sunt adevărate. „Acel simţ critic de care un istoric are nevoie pentru discernământul în materie de izvoare istorice, trebuie nu numai să nu lipsească, ci să fie într-o cât mai mare printre facultăţile de judecată ştiinţifică ale criticului istoric. Iar mai presus de toate, criticul istoric îi e neapărată nevoie cunoaşterea totală şi stăpânirea deplină a subiectului cel puţin în trăsăturile lui generale.”[5] Deci, prin urmare un istoric adevărat este un filosof în înţelesul serios şi înalt al acestor cuvinte…


[1]Vasile PârvanScrieri, Ed. Ştiinţifică şi Enciclopedică, Bucureşti 1981, pag. 60

Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApp pentru a primi postările noastre și acolo.


libris.ro
[2]Ibidem, pag. 62

[3]Ibidem, pag. 63

[4]Ibidem, pag. 64

[5]Ibidem, pag. 66-67

Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.


Abonează-te acum la canalul nostru de Telegram Glasul.info, pentru a fi mereu la curent cu cele mai recente știri

Showing 1-8 of 13 Books

Istoria ilustrata a Transilvaniei

By: Ioan Bolovan, Ioan-Aurel Pop

O istorie generală a unei țări, a unei provincii sau a unei regiuni are obligația să recompună prezentul oamenilor care au trăit în trecut în funcție de rolul jucat de fiecare entitate, grupare, etnie, confesiune componentă. Dar, ca toate celelalte istorii, nici aceasta nu poate răspunde tuturor problemelor spinoase ale trecutului și prezentului Transilvaniei. Totuși, încearcă să explice, din perspectiva întregii

Ardealul. Tinuturile de pe Olt. Tinuturile de pe Mures

By: Silvestru Moldovan

Silvestru Moldovan face parte din acele generatii de romani ardeleni care stiau totul: vorbeau, citeau si scriau in romana, maghiara si germana, ceea ce le-a creat libertatea de a se misca in orice regiune a Principatului, de a sta de vorba cu oricine in limba aceluia si de a cunoaste cel putin trei culturi. Asemenea intelectuali au rasarit din pamantul

Dictionarul numirilor de localitati cu poporatiune romana din Ungaria

By: Silvestru Moldovan

Aceasta carte face parte din colectia Infoteca a editurii Scripta si reprezinta o reeditare dupa un secol a unui instrument lexicografic de baza pentru cultura romaneasca. Practic, este o imensa arhiva ordonata, care ofera informatie de prim interes in compartimente definitorii ale Transilvaniei istorice: populatie, asezaminte de cult, denumirea localitatilor in expresie romaneasca, maghiara si germana.

Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat

By: Corvin Lupu

Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat - Corvin Lupu

Oranki amintiri din captivitate

By: Dimitrie Bejan

Oranki amintiri din captivitate, ParinteleDimitrie Bejan

Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale

By: Tiberiu Tudor

Tratatul cu Ucraina. Istoria unei tradari nationale - Tiberiu Tudor

Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor

By: Gică Manole

Mihai Eminescu despre Unitatea Romanilor - Gica Manole

Scantei de peste veacuri

By: Dumitru Almas

Scantei de peste veacuri - Dumitru Almas
1 2


Drepturi de autor! Informaţiile publicate de glasul.info pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.

Site-ul Glasul.info nu răspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formulării din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervăm dreptul de a șterge comentariile cu tentă rasistă, xenofobă,care incită la ură, sau la violență.


Constantinescu-Motru Ioan

Analist politic și ziarist

Lasă un răspuns

Next Post

Castrul roman de la Puţinei (com. Malovăţ, jud. Mehedinţi)

mie apr. 24 , 2024
Puţinei (com. Malovăţ, j. Mehedinţi).[1] Un castel de piatră bine păstrat (numit de localnici Cetatea lui Negru Vodă) se vede aici în faţa fostului ocol silvic Malovăţ, lângă pârâul Pleşuva, ce se varsă în Topolniţa, constituia un punct înaintat al castrului Drobeta, fiind aşezat la confluenţa a doua importante văi, unde se […]

Poate vă place și:

libris.ro