25 Aprilie 1954 - O situaţie aproape incredibilă, numele unor români decedați maghiarizate pe adeverințele de înhumare

Atunci când se vorbește despre maghiarizarea forțată a românilor de pe teritoriul Transilvaniei, majoritatea au în minte perioada medievală sau cea a dualismului austro-ungar. Însă puțini au idee sau pomenesc de faptul că maghiarizarea pe teritoriul Transilvaniei nu s-a oprit nici măcar după 1945 și după reinstaurarea administrației românești.

Pe oriunde erau maghiari în administrație, aceștia forțau lucrurile în asemenea hal încât maghiarizau numele românilor, atât la înregistrarea noilor născuți și eliberarea cerificatelor de naștere ale românilor, cât și pe certificatele de deces. Altfel spus, fanatismul cu care acești unguri din administrație erau dispuși să-i maghiarizeze pe români, îi făcea dispuși să-i maghiarizeze pe români „atât la naștere, cât și la moarte”….

O situaţie aproape incredibilă: pe adeverinţa de înhumare nr. 23/25.04 1954 eliberată de Sfatul popular al comunei Zăbala din județul Covasna, numele decedaților, Gheorghe Măciucă, a fost maghiarizat devenind Mocsuka Gergely, Nicolae Oţele devenea Aczel Miklos, iar Gheorghe Oprea devenea prin maghiarizare Opra Győrgy.

25 Aprilie 1954 - O situaţie aproape incredibilă, numele unor români decedați maghiarizate pe adeverințele de înhumare — 25 Aprilie 1954 – O situaţie aproape incredibilă, numele unor români decedați maghiarizate pe adeverințele de înhumare

Practica aceasta a maghiarizării numelor românilor în județele Covasna și Harghita a continuat în plin regim comunist până la sfârșitul anilor ’70, situația raportată în anul 1979 la nivelul central al statului, constatându-se cu uimire că în comunele Păpăuți, Zagon și Zăbala, din Județul Covasna (cu peste 1.400 români), aproape toți aveau numele maghiarizate în actele de stare civilă și în buletinele de identitate, spre deosebire de registrele ținute de către parohii.

Avem așadar de a face cu un amplu program de deznaționalizare a românilor din județele Harghita și Covasna între anii 1950-1979. Situația este cu atât mai uluitoare cu cât autoritățile comuniste din România nu au acționat deloc pentru a îndrepta această situație halucinantă, nici în perioada în care a existat Regiunea Autonomă Maghiară (în maghiară Magyar Autonóm Tartomány), respectiv perioada 1952-1968, dar nici desfințarea RAM.