Generalul Ion Dragalina, eroul care murit in luptele de pe Valea Jiului

Ca urmare a declanșarii unei masive ofensive germane și austro-ungare in Valea Jiului (conduse de generalul Paul von Kneussl, in dimineața zilei de 11/24 octombrie 1916 generalul Dragalina a primit ordin sa se deplaseze la Craiova, unde a fost numit in funcția de comandant al Armatei a I-a. A decis sa duca lupta in munți, stabilind inceperea ofensivei la 14/27 octombrie. In ordinul de zi din 11/24 octombrie 1916, generalul Dragalina face apel la curajul și onoarea de roman a fiecarui soldat:

        In dimineața zilei de 12/25 octombrie 1916, generalul Dragalina a luat o mașina, un șofer și doi ofițeri (colonelul Toma Dumitrescu și maiorul Constantin Miltiade) și a pleacat personal in Valea Jiului in recunoaștere, pentru a vorbi cu comandanții aflați in primele linii, deoarece legaturile cu unitațile inaintate erau intrerupte. A fost sfatuit sa nu se aventureze in sectorul de contact al celor doua armate, deoarece liniile de demarcație nu erau stabile. A ajuns in primele linii și a trecut podul din apropierea Manastirii Lainici, unde s-a spo­ve­dit și s-a impartașit. La intoarcere, podul a fost cuprins intr-un schimb de focuri. Mașina a trecut in viteza pe pod prin ploaia de gloanțe, dar cateva gloanțe iși ating ținta. Generalul este ranit de doua gloanțe in brațul stang și in omoplat.

Mașina a reușit sa ajunga in tabara romana, iar Dragalina a fost transportat de urgența la postul sanitar din Gura Sadului, unde a fost bandajat și i s-au curațat ranile. A fost dus apoi la Targu Jiu și in aceeași zi la Craiova, unde doctorii au decis ca era necesara amputarea brațului.
Daca Ioan Dragalina ar fi fost un simplu soldat ranit, la primul post sanitar sau spital, fara nicio discutie ori intarziere, el ar fi fost supus operatiei de amputare a bratului stang. Membrul fusese sfaramat intre cot si umar, cu osul (humerusul) rupt, sau spart, neregulat de un glont dum-dum. Ioan Dragalina era insa general, si inca comandant de Armata!

Regele, care tinea mult la viata viteazului sau general, a vrut sa fie sigur ca nu se face nicio greseala, ca viata lui va fi la adapost de orice surpriza neplacuta si deci, curand dupa aceea, sa-si reia comanda Armatei. Si, astfel, regele a intins mana sa protectoare asupra generalului grav ranit, dand ordinul telegrafic la Craiova. ,,Din ordinul M.S. Regelui, generalul Dragalina va fi imediat transportat la Bucuresti, unde va fi primi ingrijirile necesare la spitalul Regina Maria. Aceasta mana regala a fost insa fatala, iar monarhul, semnand acest ordin telegrafic, a semnat de fapt sentinta de condamnare la moarte a generalui .

Intre timp, la Craiova, marele chirurg dr. Poenaru – asistat de dr. August si Potarca – facuse ultimele pregatiri pentru operatie, dupa ce, in prealabil, se ceruse consimtamantul generalului pentru amputarea bratului. A fost o chestiune de cateva minute ca totul sa se termine cu bine, urmand ca generalul Dragalina sa intre in convalescenta peste cateva zile, cand curierul, trimis cu telegrama regala de la posta si gonind ca un nebun, a intrat pe usa in clipa fatidica, pentru a preda sentinta aducatoare de moarte.

Marele Cartier General a ordonat printr-o telegrama ca generalul Dragalina sa fie transportat de urgența la Spitalul Militar de la Palatul Regal din București. Executand ordinul regal, medicii s-au oprit din a da mai departe asistenta generalului grav ranit, au refacut bandajul bratului, l-au urcat cu targa pe masina si l-au condus la gara. Aici il astepta vagonul-motor, insotit de un medic-ofiter de rezerva, care a pornit cu viteza la Bucuresti. Dar drumul era lung, linia simpla si era razboi, cu statiile si liniile blocate de trenuri militare. Si, astfel, automotorul nu a putut ajunge la Bucuresti in trei ore, ci a doua zi, 13 octombrie, seara. Iata o mare greseala, din pacate fatala! A stat 26-27 de ore pe o targa, intr-un vagon care trepida si huruia, cu un nepriceput de medic locotenent de rezerva, care nu s-a priceput sa-i acorde nicio ingrijire medicala, fara ca bandajul sa-i fie primenit, fara hrana si probabil fara apa.

La București i s-a dezinfectat rana, i s-a scos glontele din omoplat, iar brațul i-a fost pus in ghips. Pe patul de spital, regele Ferdinand I al Romaniei i-a conferit Ordinul Mihai Viteazul.

Regele dorise ca generalul sau fie operat numai de un anumit medic chirurg, doctorul Toma Ionescu, pe care il considera o somitate in materie. Doctorul Toma Ionescu se afla in Moldova si i s-a trimis ordinul regal de a se inapoia imediat la Bucuresti, unde el a sosit abia in ziua de 15/28 octombrie. Era deja prea tarziu. La 16/29 octombrie 1916, generalului erou i-a fost amputat brațul stang. Deși starea sa incepuse sa se imbunatațeasca, spre seara s-a declanșat septicemia. A murit in seara zilei de 24 octombrie/9 noiembrie 1916.

Slujba de inmormantare a fost oficiata la Biserica Alba din București, in prezența regelui Ferdinand, a principelui Carol (viitorul rege Carol a II-lea) și a numeroși oameni politici: Ion I.C. Bratianu (prim-ministrul Romaniei), Vintila I.C. Bratianu (ministrul de razboi), Barbu Ștefanescu-Delavrancea, Mihail Cantacuzino (ministrul justiției), Take Ionescu (ministrul de externe), Henry Catargi (mareșalul Palatului), generali și atașați militari straini in Romania. Este inmormantat in Cimitirul Eroilor (Bellu Militar).