Intre pustiul Getilor si Basarabia

Conform cronicilor slave (ruse si poloneze) cneazul Galitiei, Iaroslav Osmonesel (1153-1187) a fost nevoit sa duca mai multe razboaie cu Bolohovenii. In 1164 o cronica bizantina (Nicetas Choniates) pomeneste pe Romanii de la hotarul Galitiei. In 1231 cnezii bolohoveni l-au ajutat cu oastea lor pe Andrei al II-lea, regele Ungariei impotriva Galitiei. In urmatorii 20 de ani au loc mai multe batalii intre bolohoveni si galitieni, dintre bolohoveni distingandu-se un anumit cneaz Stefan. Primul nume romanesc in Basarabia ar fi insa voevodul Ploscanea al Brodnicilor, care ar fi luptat in 1223 la Kalka, alaturi de Tatari (deci impotriva rusilor). Brodnici sunt pomeniti prima data intr-o cronica din 1147 (amestecati in luptele civile ale printilor rusi), cronica contemporana cu prima mentiune a Bolohovenilor. Impreuna cu Cronica lui Nestor (foarte sumara in privinta Romanilor), acestea sunt primele mentiuni despre Romanii din aceste tinuturi (vezi Popa-Liseanu, G. Bratianu, Oreste Popescu).

Intre pustiul Getilor si Basarabia

Cu privire la intrebarea cine sunt Bolohovenii si Brodnicii, se admite in general ca ei sunt Romani. Referitor la originea numelor, controversa continua si astazi. Voi aminti doar cateva pareri ce mi se par interesante. D. Onciul crede ca “Brodnicii lui Ploscanea isi trag denumirea de la vechiul nume al Prutului, Brutos”. Gasim forma aceasta intr-o cronica bizantina, fapt ce poate fi considerat ca dovada pentru teza lui Onciul. Ilarie Mintici crede ca Brodnicii ar proveni din slavul “brodeaha”, brodnic, ce inseamna a umbla incontinuu, “ciobani cu turmele de oi”. Noi i-am numi deci Mocani (cum a fost si Bucur, in Bucuresti). A. Bunea si Kogalniceanu scot “Brodic” din “brdo”, munte, deci Brodnic ar fi muntean. Cel mai amanuntit studiu al problemei se gaseste la Al. Boldur (pentru cei interesati…).

Bolohovenii n-au fost studiati indeajuns. Mi se pare foarte importanta informatia despre ei deoarece ne ajuta sa lamurim felul in care ne numesc Ungurii pe noi, Olah, sursa (ca provenienta) de la Slavii din Nord (deci nu din sud, cum sustin ei): Bolohoveni, Volohoveni, Voloh, Oloh, Olah, Ungurii preluand denumirea aceasta de la cei cu care au venit in contact in nordul Romaniei si ne cunosteau bine, Slavii nordici.

Avem aici o dovada extraordinara de continuitate pe teritoriul fostei Dacii, inainte de intrarea Ungurilor in Pusta Panonica. Populatia din Pocutia, (S-E Galitiei) numeste si astazi pe Romani “Volohe”.

In jurul lui 1400 exista o alta Basarabie, pe malul stang al Dunarii, intre Turnu Severin si Nistru (T. Porucic afirma ca se intindea pana la Nistru), deci Basarabia Basarabilor. Unul din Basarabi, Mircea cel Mare (ori cel Batran), “Luceafarul Basarabilor” (cum il numeste Delavrancea), se intitula “…Mircia, Dei gratia voyevoda magnus terrae Basarabiae dominus.” Ce cuprindea Basarabia se explica in titlul lui Mircea: ” stapanind si domnind peste toata tara Ungrovlahiei (ce va deveni “Tara Romaneasca”, Valahia) si al partilor de peste munti, inca si catre partile tataresti si Amlasului si Fagarasului Herteg si domn al Banatului Severinului si peste amandoua partile pe toata Podunavia, inca si pana la Marea cea Maresi al stapanilor al cetatii Darstorului” (din condica veche a manastirii Cozia; P.P. Panaitescu).

De la Basarab la Basarabia, cu analogia Bogdan-Bogdania (mai ales in documentele turcesti pentru Moldova). Originea numelui Basarab necesita un studiu aparte, nu-l putem trata aici; vreau doar sa mentionez ca nu este un nume Cuman, asa cum se admite oficial (vezi Hasdeu, Onciul, V. Lovinescu, etc.). S-a trecut apoi de la Basarabia Basarabilor la Basarabia Bugeacului.

Dupa opinia lui S. Mehedinti, “poporul roman a trait asediat” pana in secolul al XIX-lea, “sub presiunea concentrica a trei ramuri mongolice: Maghiari la apus, Tatari la Rasarit si Turci la Miazazi”. Nistrul, simbolul geopolitic. Tyra-Getii, adica Getii-Nistrieni (Tzras-Nistru), “erau cei din urma locuitori statornici ai Europei in fata fortei nomazilor asiatici”. Prin acest “Pustiu Getic” al lui Strabon, numit “Portile Continentului” de catre geograful Ratzel “un popr a impins alt popor si toate s-au imbulzit spre apus si miazazi”, afectand intregul continent. Hunii, Avari, Bulgari, Maghiari, Pecenegi, Cumani, Tatari “toata aceasta mongolime s-ar fi intins pana in Alpi”, sustinea Mehedinti, daca n-ar fi fost Carpatii; ca un scut, ei au oprit galopul vijelios al nomazilor. Primejdia a cescut atunci cand Maghiarii, manati din spate de Pecenegi (iar mai tarziu blocati in Pustiul Getilor de Cumani), trebuie sa mearga spre miazanoapte, ocolind Dacia, spre a intra in pusta Panoniei, intre Tisa si Dunare. De aici ei ne-au lovit acum din spate, dupa ce au fost opriti spre apus de catre Germani. Asa se explica fenomenul “descalecarii” din Ardeal, in toate derectiile peste Carpati, inclusiv spre miazazi, in “Muntenia” (ses populat de munteni) si nu invers, cum afirma adeptii teoriei imigrationiste din sudul Dunarii. Pana si codrii din campie i-au filtrat si romanizat atat pe Slavi, cat si pe Pecenegii si Cumanii care au ramas printre noi, asa zisele “paduri nebune” (codrii), Teleorman, Deleorman. Tot in toponime avem Vaslui, Covurlui, Falciu, precum si Tighina, Hotin si Chisinau, denumiri cumane, rar in vocabular ne-au lasat beciu, toiu, chibrit, habar, maidan, taman, murdar (in sens de femeie prostituata) (vezi A. Boldur).

Bugeac este de asemenea o denumire cumana, bucak; “unghi”, “colt”. Sub Roman I Moldova se intinde pana la mare. Alexandru cel Bun preia tot limanul Nistrului, iclusiv Cetatea Alba, iar Stefan cel Mare ii adauga cetatile Orhei si Soroca. Moldovenii stau de straja la vadurile fluviului, trecand dincolo de Nistru dupa ce i-au respins pe Tatari, nascandu-se o Moldova noua (ceea ce numin noi astazi Transnistria). Sovieticii au creat in 1924 o “Republica Moldoveneasca”, intre Nistru si Bug, o marturie categorica a intinderii elementului romanesc. Ca cetate de Cazaci, organizate de Rusi, o avangarda pentru cucerirea stepei (interesant ca Ukraina inseamna de fapt “granita”) au plecat si Moldoveni “in vijelie”. Romanii au cucerit insa, mai mult decat cu spada, cu plugul si cu sapa, precum si cu pastoritul “Din Carpati”, scrie Mehedinti, “turmele coborau pana la Marea Neagra in Dobrogea, pana in Crimea si chiar mai departe de Marea Azovului, spre Caucaz, Caspica si stepele transcaspiene. Dupa cum nomadismul superlativ este un fenomen asiatic, tot asa, transhumanta este in stil mare un fenomen european si anume romanesc”.

Asadar, Romanii se ancorau puternic pe pamantul nou, nu ca tatarii care, nomazi inascuti fiind, hoinareau cu hergheliile lor, pradand ici si colo, la intamplare.

Uneori insusi hatmanul cazacimii era ales dintre Moldoveni cum a fost Ion Potcoava or Daniel Apostol. Insule lingvistice romanesti “mai mici si mai mari, gasim si dincolo de Nistru”, scrie Sextil Puscariu. “o suburbie a Odesei se numeste “Moldovanca”, iar in Crimea exista un grup de 25 de sate ale caror locuitori romani sunt din Transilvania.”

Cand invaziile au incetat, stepele Bugeacului (sudul Basarabiei) au fost repopulate cu o varietate de colonisti: Bulgari, Germani, Cazaci, Zaporojeni, (fugari si deportati), Rusi, Tigani, Gagauti, etc., astfel explicandu-se mozaicul etnic al acestui colt de Basarabie.

Lucrurile au luat o alta intorsatura de la Petru cel Mare al Rusiei care-a hotarat sa lipeasca Rusia de Europa. Considerandu-se a treia Roma, Moscova privea de acum spre Tarigrad (Bizant, Constantinopol, Istanbul). Sub Petru I hotarele Rusiei nu cuprindeau inca Niprul. In 1772 atingeau Bugul, iar in 1792 ajungeau la Nistru. Sub pretextul ca vor sa apere crestinatatea ortodoxa a Pricipatelor Romane impotriva Turcilor, Rusii acum trec Nistrul, pentru ca 20 de ani mai tarziu, in 1812 sa ajunga la Prut anexand intreaga provincie dintre Prut si Nistru (Basarabia) ce cuprindea 5 cetati puternice si 685 de sate. Restul este istorie moderna…

Sursa: