Cea mai adanca groapa de pe Pamant

In fosta URSS au avut loc unele dintre cele mai nebunesti demersuri in numele stiintei printre care si saparea celei mai adanci gropi de pe Pamant.

Cea mai adanca groapa de pe Pamant a fost gaura de foraj de la Kola, rezultatul unei sapaturi stiintifice, proiect al fostei URSS. Cei care au conceput proiectul isi propuneau sa sape cât mai adânc  posibil în scoarta Pamântului. Forajul a fost început pe 24 mai 1970 pe Peninsula Kola, folosindu-se ca instrumente de foraj un “Uralmash-4E” si apoi un “Uralmash-15000″ .

Cea mai adanca groapa de pe Pamant

Un numar de mai multe gropi au fost sapate pornind de la o groapa principala. Poate cea mai adânca dintre ele, numita SG-3, a fost terminata în anul 1989, creând o groapa de 12.261 m adâncime. Astazi, cea care detine titlul de “cea mai adanca” groapa sapata este putul petrolier Maersk BD-04A, de la Al-Shaheen, Qatar, care are 12.290 m lungime.

Proiectul gaurii de foraj de la Kola a fost propus prima data în 1962 si a fost repartizat catre Consiliul stiintific Interdepartmental pentru Studiul Interiorului Pamântului si pentru Foraje de Mare Adâncime. Locatia finala a fost aleasa în 1965 în NV URSS, 10 km vest de orasul Zapolyarny, la 69°23’N 30°36’E.

Initial a fost stabilita adâncimea  de 15.000 m. La 6 iunie 1979, recordul mondial de adâncime detinut de groapa Bertha Rogers din Washita County, Oklahoma, 9.583 m a fost depasit. În 1983, forajul a depasit nivelul de 12.000 m si a fost oprit pentru un an pentru a celebra evenimentul. Aceasta perioada de pauza este suspectata a fi contribuit la un esec dezamagitor pe 27 septembrie 1984: dupa forarea la 12.066 m, 5.000 m de tevi de foraj s-au desprins si au fost abandonate în adânc. Apoi s-a decis sa se foreze din nou de la 7000 de metri. Groapa a ajuns la 12.262 m adâncime în 1989. În acel an groapa trebuia sa atinga 13.500 m pâna la sfârsitul lui 1990 si 15.000 m pâna în 1993. Totusi, din cauza depasirii temperaturii prevazute la aceasta adâncime si pozitionare, 180 °C în loc de 100 °C, forajul la adâncime mai mare a devenit imposibil si a fost oprit total în 1992. Odata cu cresterea în temperatura datorata adâncimii, forajul la 15.000 m ar fi însemnat lucrul la 300 °C, moment în care aparatele ar fi încetat sa functioneze.

Prin groapa de foraj de la Kola s-a penetrat aproximativ o treime din scoarta continentala baltica, estimata ca având 35 de kilometri grosime, cu roci de circa 2,7 miliarde de ani la capat. Proiectul a cerut studii geofizice extinse. Zonele studiului au fost structura adânca a Scutului Baltic; discontinuitatile seismice si regimul termic în scoarta Pamântului; compozitia fizica si chimica a scoartei adânci si tranzitia de la scoarta superioara la cea inferioara; geofizica litosferica; ti creerea ti îmbunatatirea resurselor pentru studiu geofizic avansat.

Pentru lumea stiintifica, una din cele mai suprinzatoare descoperiri ce au rezultat din acest experiment a fost faptul ca schimbarea în vitezele seismice nu a fost gasita la o granita care marca tranzitia ipotetica a lui Jeffrey de la granit la bazalt; era la fundul unui strat de roca metamorfica care se extindea de la 5 la 10 km dedesubtul suprafetei. Roca fusese îndelung fracturata si era saturata de apa, ceea ce era surprinzator.  S-a constatat ca aceasta apa, spre deosebire de apa de la suprafata, provenea din minerale si era incapabila de a ajunge la suprafata din cauza unui strat de roca impermeabila.

O alta descoperire complet neasteptata a fost masa de hidrogen, noroiul ce curgea din groapa fiind descris ca “clocotind” cu hidrogen.

Groapa de foraj de la Kola este prima groapa realizata de catre oameni in scopuri de cercetare a scoartei tereste si cea care a detinut timp de 20 de ani titlul de “cea mai adanca groapa” dar a ajuns sa fie inchisa din cauza lipsei de fonduri. Proiectul  stiintifica a fost inchis in anul 2005 din cauza lipsi fondurilor si toate echipamentele de cercetare si foraj au ajunsa sa fiecasate, locul ramanand abandonat din anul 2008.

Sursa: