Un “ex” ce lipseste multor tovarasi

Probleme grozave abat alegerile preconizate la 30 noiembrie 2014 asupra celui mai “suveran” imperiu (federatiune in devenire) din lume. Atat de grav, atat de vajnic evenimentul, ca in mizeria sociala instaurata, chitibusuri de ordin economic trec iremediabil pe planul doi -spreze-lea-lea.

Plebea chisinauieana n-a luat aievea si nici nu ia la intrebari pe “alesii” ce-au pus de lege dezmatul economico-politic, infundand “teara” la nivelul epocii de piatra. Anihilandu-se astfel frica de Lege (-?), miraculoasa “balanta” dintre lefile “mari” si preturile “mici” isi pierde actualitatea; ba chiar devine volativa si dispare in neant.

Un “ex” ce lipseste multor tovarasi

Concluzia? Omul nu doreste sa lupte pentru un trai decent. Sa vezi si sa nu crezi: sarcina principala a vietii lui… sunt alegerile.

Apoi, cata inghesuiala imprejurul vajnicului fenomen, mobilizandu-se in forta arsenalul nihilismului anti-romanesc. Fasoneala condimentata cu alergaturi pe ici-colo, sovinism pan-slavist cu galeata, impinsul din cot, imbrancituri, aruncatul cu gunoi in celalalt – ca e mai…, dezvaluiri de extraordinare afere – facute spre a “ferici” boborul, minciuni finute sau mai grosolane, dubioase manipulari etc.

Tot si toate fara teama de Dumnezeu sau de pedeapsa bine meritata. De fapt, murdaria clasei “muncitoare” nu-i de nasul meu, ambele acestea – murdaria si clasa – huzurind pe spatele meu; sub care aspect e foarte dificil sa fii original.

Concordanta cu cele expuse, o reclama electorala frecvent mediatizata strasnic imi tulbura linistea. In legatura cu ce si solicit interventia publicului larg, de-ar putea sa ma-indrume. Laitmotivul in cauza suna cam asa: din 1 septembrie 2014, in slavitul califat al Chisinaului nu mai e posibila votarea (fereasca si apara sfantul !) “in baza pasaportului de tip ex-sovietic”.

Un dram de suspiciune apare vizavi de catalogarea concomitenta a acestui vestigiu istoric (corecta, oare ?) cu apelativele “tip” si “ex”. E lipsita de logica frumoasa manopera. Intr-un fel, parca n-ar avea vre-un sens conceptual, transformandu-se intr-o superba aberatie.

Una e clar, intalnim o dublare a termenilor. Adica un pacatos exces de zel, similar, cum o face “capitala” Chisinaului cu “independenta” ce nu ne apartine[1] sau cu atribuirea nejustificata a nominatiior “Maldova / Teara Maldovei / Basarabia” sau cu abandonul teritoriilor basarabene sau cu divizarea mai recenta a celor doua maluri ale Nistrului. Sau, asemenea mandrului stat roman, care stoarce sume absolut exorbitante din victimile atacului bolsevic pentru indrazneala de a “redobandi” cetatenia oranduita de Dumnezeu.

Si asi articula aice: de  ce ma jefui, Patrie draga (tare multe semne de-intrebare la procedura umilitoare)? Acesta sa fie echivalentul in bani a culpa lata ce-mi revine ca am fost cedati, in 28 iunie 1940, cotropitorului? Io, uite, nu cer o justrificata despagubire, pe cand muma ce m-a tradat – da.

Rezulta dureros ca raul de mijloc al Moldovei, Prutul, are un numar diferit de maluri. Cate-or fi, kremlinul stie, dar asupra unirii lor atarna strictul tabu de speta moscovita, cimentat cu ajutorul tancurilor Armatei a 14-ea rusesti.

Revenons à nos moutons, consideram ca sarmanul pasaport va ramane, mai degraba, “sovietic” in vesnicie, spre deosebire de ucenicii autohtoni ai ex-gulag-ului rosu, care aplica sarguincios tactica cameleonului.

In schimb, la o proba elementara de control a frazei citate, incurcatura se dezleaga mult prea reusit pe calea eliminarii “ex“-ului, secundata de accentuarea  substantivului “tip”[2]. Sau viceversa.

Ori, nevinovatul “ex” apare, evident, in calitatea unei indezirabile repetari. In plus, acesta nu intotdeauna se raporteaza la obiectul / subiectul sustras dintr-o perioada istorica anume (timpurile trecute sau mai de odinioara) functie de sensul etimologic al cuvantului atasat, ci mai tinand cont si de incadramentul gramatical concret.

Sa urmarim textul intr-o eventuala noua redactie: “in baza pasaportului de tip sovietic” / “in baza pasaportului ex-sovietic” / “in baza pasaportului sovietic”. Observam pastrarea incarcaturii semantice in toate constructiile, realmente si fara drept de apel. Cu atat mai mult, ca substratul coloraturii implantate silnic nu s-a neutralizat, nici n-a plecat asa departe.

Intrebare de un million: cate pagini ar insuma, spre exemplu, excelenta lucrare a domnului V.Parvan “GETICA. O protoistorie a Daciei” in ipoteza ca Domnia Sa aplica particula “ex” la fiece artefact descris? Amintim ca editia chisinauieana a operei[3] cuprinde circa 608 pagini, 462 ilustratii, 43 planse, 4 harti.

In paralel – si numai !, “iubaretii-patriotii-statalistrii de Maldova” si acolitii lor au rarisima ocaziune de a savura in fotografia anexata biruinta definitiva, pe cele doua maluri ale Bacului, a “bilingvismului” colonial trambitat. Aferim, Doamne, cu nimic nu a gresit poetul inscriind: “Ei isi urasc tara lor mai rau si mai cumplit decat strainii.”[4]

Hai, ca e bine, messieurs…

(… )

Mihai Dascălu, biv-colonel / 15 noiembrie 2014.

Note

[1] https://eternamoldova.wordpress.com/2013/09/27/independenta-ce-nu-ne-apartine.

[2] http://dexonline.ro/definitie/tip; accesat la 15 noiembrie 2014.

[3] V.Parvan. Lucrarea mentionata. Chisinau. Editura “Universitas”. 1992.

[4] Mihai Eminescu. “Geniu pustiu”.

Sursa:

[1] eternamoldova.wordpress.com/2014/11/17/un-ex-ce-lipseste-multor-tovarasi/