Interviu cu Petrişor Gabriel Peiu, expert economic la Fundaţia Universitară a Mării Negre
Subiectul revenirii Basarabiei la România rămâne sperietoarea nr. 1 pentru cercuri politice de la Chişinău, Moscova, ba chiar şi de la Kiev şi Bucureşti. În acelaşi timp, el constituie piatra unghiulară pentru detensionarea geopolitică din această zonă, pentru civilizarea şi europenizarea acestei părţi a vechii Moldove în spiritul dreptului natural. Petrişor Gabriel Peiu, expert economic la Fundaţia Universitară a Mării Negre, a răspuns la întrebările publicaţiei noastre.
„Din punct de vedere administrativ, nu există impedimente majore în calea Reunificării”
– Stimate Domnule Peiu, ce costuri implică Unirea, din punct de vedere economic, social, uman, logistic etc.?
Costurile pe care le implică o reunificare a României cu Republica Moldova pot fi estimate şi sintetizate prin mai multe metode:
a) Plecând de la experienţa reunificării Republicii Federale a Germaniei cu Republica Democrată Germană, de la începutul anilor `90, trecând prin explorarea modelelor de integrare dezvoltate de către Ministerul Reunificării de la Seul (Republica Coreea) şi modelând starea celor două economii de pe ambele maluri ale Prutului;
Urmăriți Glasul.info și pe Google Newsb) Considerând că Republica Moldova este cam a şasea parte din România (cel puţin după criteriul numărului de locuitori), identificând bugetul României (aprox. 70 miliarde USD) şi diferenţiind de aici bugetul Republicii Moldova (cam 2 miliarde USD); diferenţa sunt costuri de acoperit din bugetul reunificării; c) Identificând cele trei mari categorii de costuri care ar trebui suportate în cazul reunificării: costul cu prestaţiile sociale ale statului şi cu salariile personalului bugetar; costul de dezvoltare a infrastructurii, costul de unificare monetară, prin toate cele trei metode mai sus amintite, am ajuns la concluzia că o cifră estimativă pentru un buget al Reunificării pe o perioadă de 20 ani este echivalentul unui PIB actual al României, adică în jur de 180 miliarde USD; reducând sumele datorate creşterii organice şi contribuţiile UE, rămân de acoperit cam 70-90 miliarde USD (curs 2014) în 20 de ani sau aprox. 3,5-4,5 miliarde USD/an.
Aceasta este însă partea financiară; instituţii specializate ar trebui să identifice „costuri” de altă natură, dar acest lucru este mai greu de definit şi de cuantificat.
Cititi intreg articolul pe JURNAL DE CHIŞINĂU
Sursa:
[1] www.jc.mdAbonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor
By: Gică Manole
