Statul roman, stat national poliglot

Statul roman, stat national poliglot

Nu exista in Romania alte națiuni decat națiunea romana. Grupurile etnice minoritare sunt fragmente de comunitați etnice disperse mai mult sau mai puțin apropiate de blocurile etnice sursa, care au tradiții culturale și limbi materne diferite, intre ele și fața de romana. Neromanii sunt minoritari.

Statul roman unitar poate accepta sa se defineasca ca un stat in care poliglosia exista și e protejata legal : atat.
Zonarea poliglosica poate fi precizata, pe baze procentuale, și nu este neaparat coincidenta cu delimitarile administrative.
Grupurile minoritare pot fi compuse din etnicii neromani dar și din etnicii romani scufundați in zone dominate lingivistic de maghiarofoni, adica și de neromani sau de romani maghiarizați, cum se intampla in doua județe din centrul Romaniei. Se acorda dreptul manifestarii diversitații poliglosice și se susține poliglosia ca o cale spre menținerea identitații etnice declarate și asumate.

Nu se poate accepta definirea statului roman ca un stat multinațional. Demografia ofera toate argumentele in acest sens, inclusiv recenzamintele in care s-a precizat ce limba vorbesc declaranții, alta uneori decat ne-am putea aștepta dupa autodefinirea lor etnica. Exista țigani care vorbesc țiganeasca -limba materna, sau maghiara, sau romana.

Exista ucrainieni etnici care nu vorbesc ucraineana așa cum exista nemți (nu germani, fiindca nu sunt cetațeni ai Germaniei !) care vorbesc un grai pe Valea Waserului in Nordul Romaniei.
In ce ma privește, aș dori incurajarea poliglosiei cetațenilor romani ai Romaniei mai ales in direcția cunoașterii limbilor vecinataților interioare sau exterioare, adica incurajarea romanilor sa invețe bulgara, maghiara, ucraineana, rusa, germana, sarbo-croata.

Din mai multe motive : ca sa dea exemplu, ca sa nu poata fi vanduți, ca sa poata dialoga cu vecinii in limba lor. Superioritatea morala astfel obținuta poate compensa stupiditatea opiniilor cu privire la inutilitatea cunoașterii acestor limbi, care nu sunt limbi internaționale.

Limbile internaționale sunt vehicule ale colonialismului marilor puteri. Ele nu trebuiesc respinse dar nu trebuie nici a fi fetișizate ca scopuri in sine. A vorbi spaniola, portugheza sau italiana, o varianta clasica a arabei sau chineza vor reprezenta calitați de care romanii vor avea nevoie in paralel cu vorbirea rusei sau maghiarei in zonele de contact.

Orbirea maghiarofonilor mi se pare teribila. Se uita diferențele de clasa in numele unor ipotetice interese de rasa, definite vag. Ei se indreapta spre ghetoizarea comunitara și obsedați de agresivitatea istorica fața de romani, considerați principalii dușmani și principalii benefeciari ai dislocarii imperiului dualist, orice alta tema geopolitica este subordonata scopului iredentist final.

Cand grupul etnic țiganesc, al carui potențial economic, deci de putere la varf, a crescut nemasurat, grup actualmente dispersat, va solicita, prin liderii sai, autonomia teritoriala in Ungaria, unde densitatea și agresivitatea unei parți a acestei comunitați este semnificativa, eventual in nordul sau de ce nu chiar in sudul Romaniei, riscul acesta fiind mare, ungurii se vor trezi din acest vis recuperator și-și vor recaștiga vigilența spirituala și sociala in favoarea intereselor reale, colaborarea cu vecinii, temperarea conflictului acum ațațat.

Cu trei fronturi deschise politica actuala a Ungariei este sinucigașa.
Puțina istorie. Citesc un articol din 1883, scris I. G. Barițiu, fiul lui George Barițiu, semnat Camil, in « Observatoriul » din Sibiu :

« Precum in numele libertații și al civilizațiunii s-au comis multe crime, precum in numele dreptații s-au comis și se mai comit multe ilegașitați, asemenea s-au comis și se mai comit pana in momentul de fața multe pacate și nenumarate nedreptați pe contul naționalitaților nemaghiare, in numele ideii de stat maghiar și a unitații politice a națiunii maghiare.

Aceste doua noțiuni sint invențiuni proaspete ale guvernului și ale politicilor maghiari. »
« Cu toate ca baza […] istorica a vechiului stat austriac este federalismul, cu toate ca regatul Sf. Ștefan este un stat federal, cu toate ca dualismul insuși nu este decat o federațiune bilaterala intre doua state poliglote (s.n. d.c.), totuși vedem și simțim destul de amar ca teoria moderna a dreptului de stat ungar nu voește sa recunoasca natura de stat poliglot al aceluia și susține și voește a decreta unitatea statului maghiar și a națiunii maghiare politice. »

« Pactul dualistic incheiat intre Austria și Ungaria, dupa catastrofa de la Sadova, nu a desființat unitatea statului vechi austriac, pentru ca atunci ar fi trebuit sa desființeze și unitatea dinastiei și a armatei, și, prin urmare, cei ce au incheiat acel pact nefericit, adica baronul Beust și Francis Deak […], nu l-au incheiat in numele națiunii politice austriace sau maghiare, ci in numele Austriei și Ungariei ca state poliglote. »

Conceptul de stat poliglot mi se par interesant și nu l-am intalnit pana acum, in acest context.
Stat poliglot nu inseamna stat multinațional. Asta mi se pare clar. Putem accepta, ca soluție de detensionare, stabila, pentru a evita, de pilda, efectele crizei de identitate a maghiarilor, speriați de absorbție, aplicarea concreta a unei definiții organizatorice pentru Romania, pe baza noțiunii de stat poliglot, ca o deziderata a unor minoritați, din vecinatațile interioare.

Dar nu poate fi acceptata trecerea forțata, cu efecte destabilizatoare grave, de la stat poliglot la stat multinațional, cu perspectiva modificarii granițelor și deci a statalitații, fie pe calea constructiva integratoare dar inegalitara — Uniunea Europeana, fie pe cale distructiva, de dezmembrare in statulețe provinciale, acțiunea violenta, din exterior dirijata, care a distrus Iugoslavia, e pe cale sa distruga Belgia, Spania.

Tendința aceasta a produs depresiuni de forța și deci viduri geopolitice pe care marile puteri se grabesc sa le umple, sa le cucereasca economic și strategic.
Am sa le explic unor parteneri de discuție maghiari ca dezmembrarea e aducatoare de nenorociri, ca o soluție poate veni prin ridicare la alt nivel a discuției proiective, prin abandonarea modelelor retrograde și imaginarea negociata a unor soluții proiective superioare.

Dar proiecția este valabila și pentru Romania in raport cu Transilvania, Bucovina și Basarabia. Chiar cu Moldova intregita sau cu Bucovina, Romania nu va devenit un stat care sa poata rezista presiunilor imperiale singur, știind ca presiuni imperiale au suferit și sufera toate fostele state din lagarul socialist.

Egotismul naiv, al cautarii unor soluții pe cont propriu, trebuie depașit, contextul nu mai este același ca in 1920.
Ducerea pana la capat a construcției naționale nu mai este posibila cu aceleași mijloace. Construcția identitara, pentru toate statele pomenite, nu se poate realiza decat daca conflictualitatea inerțiala, remanenta va fi eliminata.

Daca nu suntem in stare sa negociem ca intre parteneri egali, fiecare in parte și toți laoalta vom fi fagocitați de purtatorii politicilor imperiale, ajutați de « cominterniștii capitaliști », despre care știm cu toții ca nu ne vor binele, ca ne cer doar supunerea, execuția oarba, disoluția de consumatori acefali integrați, prin entropie globalizanta, in marea piața de desfacere a produselor fara identitate. Disoluția entropica a identații nu este singura soluție. Ne putem impotrivi prin unire.

Dan Culcer