25 Iunie 1942 – Cum se petrecea colonizarea cu unguri a unei comune din Cluj prin deposedarea de locuințe a românilor

În perioada interbelică comuna Cuzdrioara ( acum în județul Cluj) făcea parte din județul Someș, județ interbelic. Județul Someș a fost o unitate administrativă de ordinul întâi din Regatul României, aflată în regiunea istorică Transilvania. Reședința județului era orașul Dej. Județul Someș a fost desființat odată cu reforma administrativă din 6 septembrie 1950.

În lucrarea intitulată “UN MEMORIU DIN 1942 AL ASOCIAŢIEI REFUGIAŢILOR ŞI EXPULZAŢILOR DIN TRANSILVANIA DE NORD – SECŢIA TURDA ÎNAINTAT COMISIEI GERMANO-ITALIENE”, istoricul român Vasile Lechințan relatează încă o pagină dureroasă din istoria atrocităților făcute de unguri împotriva românilor în Ardealul de Nord aflat sub teroarea ocupației horthyste între septembrie 1940 și octombrie 1944.

Pe 25 iunie 1942 în comuna Cuzdrioara din județul Someș (acum în județul Cluj) se petrecea încă un episod abominabil de “curățire etnică” a elementului românesc autohton, băștinaș, și înlocuirea demografică a acestuia cu familii de unguri aduse din Ungaria și colonizate pe pe moșiile românilor.

25 Iunie 1942 – Cum se petrecea colonizarea cu unguri a unei comune din Cluj prin deposedarea de locuințe a românilor

“Comuna Cuzdrioara. Refugiatului Urian Ioan, i-a fost rechiziționată casa, după ce el a fost bătut, așa că a trebuit să stea în grajd. Moldovan Augustin, refugiat din Cuzdrioara, ne informează că familiile lui Mureșan Teodoru lui Drișca și a femeii Duma Victoria, au fost izgonite din case, și în casele lor băgați unguri coloniști veniți din Ungaria. Aceasta s-a făcut în 25 Iunie 1942 de către notar și jandarmi. Tot refugiatul Moldovan Augustin ne informează, că în comuna Cuzdrioara, din 850 familii, numai 50 familii au fost ungurești. Anul acesta însă, autoritățile au mai adus încă 50 familii de ungur din Ungaria și i-au colonizat pe moșiile românilor, iar ca locuințe le-au dat tot în casele românești, restrângând pe români într-o singură cameră.Refugiații Urian Ioan și Bogdan Gavrilă, pentru vina de a fi periculoși Statului Ungar, au fost bătuți de jandarmi, maltratați și închiși.”, scrie istoricul român Vasile Lechințan în documentul / memoriul menționat mai sus

Relatarea de mai sus descrie un episod dureros din perioada ocupației nordului Transilvaniei de către Ungaria hortystă, în urma Dictatului de la Viena din 30 august 1940. Aceasta a avut ca efect declanșarea unor politici de maghiarizare forțată și persecutare a populației românești.Teritoriul era sub administrația maghiară, iar autoritățile horthyste aplicau măsuri represive asupra românilor. Refugiați români și familii locale au fost expulzate sau restrânse forțat, iar coloniști maghiari au fost aduși din Ungaria și instalați în casele lor.

Urian Ioan, un refugiat român, a fost bătut și scos din casă, fiind forțat să locuiască într-un grajd. Familiile Mureșan Teodoru al lui Drișca și Duma Victoria au fost izgonite din locuințe de notarul comunei și jandarmi. În locul lor, familii de coloniști unguri au fost instalate, în cadrul unei acțiuni planificate de recolonizare etnică.

Conform relatării lui Moldovan Augustin, un alt refugiat: din cele 850 de familii din comună, doar 50 erau maghiare inițial, iar în 1942 au fost aduse încă 50 de familii maghiare din Ungaria, românii fiind restrânși în câte o cameră din propriile case, restul fiind ocupat de coloniști.

Acest episod reflectă strategia sistematică de deznaționalizare și dislocare etnică practicată de autoritățile maghiare în perioada 1940–1944 în teritoriile ocupate din Ardealul de Nord, cu scopul de a modifica structura etnică în favoarea populației maghiare. Mărturii ca aceasta au fost adunate după eliberarea teritoriilor în 1944–1945, în cadrul anchetelor istorice și documentărilor făcute de comisii oficiale și de presă românească.