Un roman din trei nu citeste carti. Doi romani din trei nu merg la teatru. Asa spune un barometru de opinie realizat recent la cererea ministerului Culturii. Si asta este ce declara persoanele intervievate. Realitatea ar putea fi si mai crunta.
Pe vremea atat de hulitului comunism, cartile se tipareau in tiraje ametitoare. Si nu vorbim numai de volumele care-l glorificau pe Marele Carmaci. Ci de carti de toate felurile. Multe aparitii noi se vindeau pe sub mana. Oamenii stateau rabdatori la coada pentru a apuca o carte proaspat tiparita. Preturile erau tinute de stat la nivel scazut, printr-o subventionare inteligenta.
Cum de s-au prostit romanii in doar 25 de ani
[tp_product id=”194102259″ feed=”396″]
Aproape fiecare casa avea o biblioteca burdusita cu carti. In mijloacele de transport se citea pe rupte. Imprumutul de carti era in floare. Si peste toate acestea, mai existau si bibliotecile (scolare, universitare, satesti, orasenesti, sindicale, de sector etc) unde, pentru cartile mai solicitate, se faceau liste de asteptare.
Teatrul era un fenomen de o amploare aproape similara. Cozi imense la casele de bilete, distribuitori de bilete in intreprinderi si neputinta de a acoperi toate cererile.
Unde s-au volatilizat toate acestea? Avem carti care se scot in zeci de exemplare. Uneori pe cheltuiala autorului. Avem preturi inaccesibile pentru o populatie saracita. Avem mijloace de transport unde cei mai multi oameni butoneaza telefoanele mobile. Avem televiziuni care promoveaza prostul gust si siluiesc limba romana.
Avem o gramada de trupe de teatru experimental si underground, dar tot mai putin teatru decent, cu respect pentru spectatori si pentru arta actorului.
S-au prostit romanii in asa hal in 25 de ani sau au si fost ajutati sa ajunga cat mai repede aici? Raspunsul corect e la indemana oricui care gandeste cu mintea proprie.
O istorie generală a unei țări, a unei provincii sau a unei regiuni are obligația să recompună prezentul oamenilor care au trăit în trecut în funcție de rolul jucat de fiecare entitate, grupare, etnie, confesiune componentă.Dar, ca toate celelalte istorii, nici aceasta nu poate răspunde tuturor problemelor spinoase ale trecutului și prezentului Transilvaniei. Totuși, încearcă să explice, din perspectiva întregii
Silvestru Moldovan face parte din acele generatii de romani ardeleni care stiau totul: vorbeau, citeau si scriau in romana, maghiara si germana, ceea ce le-a creat libertatea de a se misca in orice regiune a Principatului, de a sta de vorba cu oricine in limba aceluia si de a cunoaste cel putin trei culturi. Asemenea intelectuali au rasarit din pamantul
Aceasta carte face parte din colectia Infoteca a editurii Scripta si reprezinta o reeditare dupa un secol a unui instrument lexicografic de baza pentru cultura romaneasca. Practic, este o imensa arhiva ordonata, care ofera informatie de prim interes in compartimente definitorii ale Transilvaniei istorice: populatie, asezaminte de cult, denumirea localitatilor in expresie romaneasca, maghiara si germana.
Drepturi de autor! Informaţiile publicate de glasul.info pot fi preluate de alte publicaţii online doar în limita a 500 de caractere şi cu citarea sursei cu link activ. Orice abatere de la această regulă constituie o încălcare a Legii 8/1996 privind dreptul de autor.
Site-ul Glasul.info nu răspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formulării din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervăm dreptul de a șterge comentariile cu tentă rasistă, xenofobă,care incită la ură, sau la violență.
Pe strada cunoscută sub numele “Bratara Mortii” din Bucuresti se intampla lucruri revoltatoare! Copiii sunt abuzati in plina strada si sunt agatati de poarta ca animalele. Sursa: www. Rstiri.ro Imaginile au fost făcute publice pe contul de Facebook al organizatiei Bratara Mortii si semnalate de onlinereport.ro “Minori atarnati pe poarta […]
Păi… din câte îmi aduc aminte, ultima campanie de alfabetizare s-a întâmplat în anii 50-60 ai secolului trecut. Adică… pe vremea comuniştilor!…