RSS

Gheorghe Piperea: "Marile bănci …

Tot mai multe dintre …

Deși este un demers nelegal și a…

Dezbinarea românilor …

Monica Macovei se face vinovată …

Printr-o dublă măsură…

Liderii antiromâni ai UDMR din j…

Protestul românilor f…

Taxe inventate pentru colete de …

O problemă foarte gr…

Lia Savonea, noua șefă a CSM: "I…

Desemnată și apoi al…

PNȚCD cere retragerea premiului …

Acordarea acordarea …

«
»
TwitterFacebookPinterestGoogle+
O stea2 stele3 stele4 stele5 stele (Nu există încă evaluări)
Se încarcă...

Sfarsitul zepelinului Z-181. Isprava avarierii zepelinului apartine sergentului Scipione Serbanescu

Print Friendly, PDF & Email

In noaptea de 13/14 septembrie 1916, Zeppelinul cu nr. 181 a survolat Bucurestiul pe traiectul Calea Dorobantilor, Ateneul Roman, Cismigiu, Cheiul Dambovitei. Artileria antiaeriana romana, foarte activa, a lovit aeronava, care numai dupa ce a abandonat, peste bord tot ceea ce putea arunca a reusit sa ajunga la baza din sudul Dunarii, fiind apoi scoasa din serviciu. Avarierea Zeppelinului a fost confirmata chiar de echipajul aeronavei, in jurnalul de bord intocmit de un membru al acestuia, in care actiunea a fost prezentata cu lux de amanunte.

Sfarsitul zepelinului Z-181. Isprava avarierii zepelinului apartine sergentului Scipione Serbanescu

„La dreapta si la stanga navei aeriene – se descria in jurnalul de bord – apar reflectoare,care nu ne mai slabesc nici o clipa. Ca la o comanda, intra artileria antiaeriana in actiune…. Nu incape indoiala, am fost loviti. Nici nu e de mirare la canonada…”.

[tp_product id=”194125130″ feed=”396″]

Isprava avarierii Zeppelinului a apartinut echipei de tunari comandata de sergentul in rezerva Scipione Serbanescu,elogiat in presa vremii pentru precizia cu care tunul sau a executat tragerea si decorat cu „Virtutea Militara”. Atacul aeronavei cu nr. Z-181 avea sa fie si ultimul executat cu un dirijabil Zeppelin asupra Bucurestiului, toate actiunile din aer fiind efectuate in continuare cu avioane.

Dupa intrarea Romaniei in primul razboi mondial, avioanele si zepelinele germane atacau capitala, declarata oras deschis. Bombardamentele aeriene au ucis femei si copii provocand si mari pagube materiale, sute de cladiri fiind avariate sau incendiate. Dirijabilul Z-181, cu baza la Timisoara, primise misiunea sa bombardeze Bucurestiul prin atacuri de noapte.

Echipajul dirijabilului era experimentat in acest fel de atacuri bombardand cu catva timp mai inainte, Londra. Pe frontul romanesc nu a mai ajuns sa-si indeplineasca misiunea pentru ca artileristii romani l-au lovit in plin in noaptea de 26/27 (stil vechi, n.r. stil nou 13/14) septembrie 1916.

Un clopot cu ajutorul căruia se anunța apropierea zepelinelor și avioanelor germane, decembrie 1916.Probabil pe Dealul Spirii

Un clopot cu ajutorul căruia se anunța apropierea zepelinelor și avioanelor germane, decembrie 1916.Probabil pe Dealul Spirii, sursa foto: facebook.com/bucuresti1459

O revista romaneasca a publicat impresiile celor care s-au infruntat in acea noapte: sergentul artilerist Scipione Serbanescu (care mai tarziu isi va zice Zepelin), cel care a lovit dirijabilul, si capitanul J. Reinstrom, secundul dirijabilului atacator.

“La depozitul de munitii de la Cotroceni (arata Scipione Serbanescu intr-un carnet de insemnari), postul nostru a fost prima formatie de artilerie antiaeriana. Pandeam de multa vreme “dihania”, dar nu stiu cum, parca n-aveam noroc. In noapte de 26/27 septembrie faceam de serviciu la tun impreuna cu domnul capitan Vasile Ionescu din Husi, cu domnul Marin Matei si sergentul infirmier Bucur Stefan.

Clopotul Mitropoliei anunta apropierea dusmanului. Mi-am preparat tunul – model Negrei de 75 mm – si am inceput sa urmaresc jocul reflectoarelor pe cerul senin. Balonul venea cu luminile stinse si cautarea lui era foarte grea. La un moment dat l-a prins un reflector de la fortul Catelu. Imediat a fost prins in raza celorlalte reflectoare si am vazut ca “dihania” se indrepta glont spre noi. Niciodata n-am fost mai linistit ca atunci cand l-am ochit. Stiam ca daca va arunca o singura bomba in curtea depozitului insemna o catastrofa. Am fi zburat cu totii in aer, ca sa vedem mai de aproape pe dusman.

Am indreptat teava tunului spre el, cand se afla asupra Garii de Nord. Dupa ce am tras primul foc, am urmarit efectul. Cand l-a lovit proiectilul meu in burta a icnit. S-a inaltat un moment, nehotarat, cu botul in aer, gata, gata sa scape din crucea reflectoarelor, dar in momentul acela i-am trimis a doua “salutare” care l-a gaurit ceva mai jos. S-a vazut foarte clar cum namila s-a cutremurat. Cand a vazut ca nu e rost sa se mai apropie de noi, a fugit rusinat in directia Alexandriei. (…) La 30 septembrie s-a aflat de la niste prizonieri ca zepelinul lovit de mine s-a parbusit la Tarnovo(Bulgaria)”

Sfarsitul zepelinului Z-181. Isprava avarierii zepelinului apartine sergentului Scipione Serbanescu

Sfarsitul zepelinului Z-181. Isprava avarierii zepelinului apartine sergentului Scipione Serbanescu

Surse:[1] Extras din Revista “Document. Buletinul Arhivelor Militare Romane” nr. 2/2011, pag.33

Site-ul Glasul.info nu răspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formulării din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervăm dreptul de a șterge comentariile cu tentă rasistă, xenofobă,care incită la ură, sau la violență.

loading...

Comentarii

comentarii

Site-ul Glasul.info nu raspunde pentru opiniile comentatorilor, responsabilitatea formularii din comentarii revine integral autorului comentariului. Ne rezervam dreptul de a sterge comentariile cu tenta rasista, xenofoba, care incita la ura, sau la violenta

Continutul articolelor exprima punctele de vedere ale autorului, iar Glasul.info nu isi asuma raspunderea pentru aceste idei exprimate de catre autor, exceptie facand doar notele sau materialele publicate exclusiv de catre redactia Glasul.info
Inline
Inline