Ratiunea de a fi a statului este natiunea in cadrele celei mai inguste interpretari a cuvantului: rasa, limba, credinta si obiceiuri. Aceasta dogma rezuma pricinile catastrofei europene din 1914 si ea este suportul moral al actualei configuratii politice a Europei.
Asa fiind – in orice imprejurare si neconditionat – statul este dependent de natiune, existenta lui e inferioara existentei natiunii si interesele lui trebuie oricand subordonate intereselor natiunii.
Nu intereseaza angrenajul celorlalte state, nu intereseaza nici macar forma de guvernamant, daca acestea nu sunt in masura sa asigure nucleul etnic care sta la baza statului, din toate punctele de vedere, buna stare si progres.
Cand ii dai nas lui Ivan… Mic tratat de ucrainomanie
“Nu dreptul public, ci pastrarea nationalitatii e lucrul de capetenie pentru noi si ar fi mai bine sa nu alegem deputati, decat sa se piarda natia romaneasca” (Mihai Eminescu, ” Influenta austriaca asupra romanilor din Principate”, in Covorbiri Literare 1876)
Urmăriți Glasul.info și pe Google NewsAceasta infatisare a teritoriului, precum si spiritul de unitate nationala a locuitorilor sunt periclitate de diverse fractiuni minoritare, in masura in care interesele nationale ale fiecarui grup minoritar in parte se lovesc de interesele natiunii dominante.
Intr-un stat national, strainul de neam, adica minoritarul, care respecta in forme, dar mai ales in convingere, primarea intereselor natiunii dominante si se identifica cu idealurile ei politice, isi poate pastra – fara nici o frica de primejdie – independenta lui etnica.(…)
Ungurii, Rutenii si Bulgarii implinesc toate conditiile de adversitate fata de romani. Idealul lor este – si n-ar trebui sa se apere, caci n-ar fi firesc sa fie altfel, – alipirea lor la nucleul central national, sau, in cazul special al Rutenilor, crearea unui astfel de nucleu sub forma Ucrainei Mari.
Inainte de a porni pe campul de operatii, vom trebui sa ne inarmam spiritual – de aceea inainte de a discuta mijloacele de combatere a “ucrainismului”, vom demonstra legitimitatea luptei si mai cu seama vom cauta a evidentia existenta reala a pericolului si urmarile indiferentismului nostru national.(…)
In nebuloasa inceputurilor infiriparii organizatiilor de stat pe meleagurile noastre, au stat fata in fata doua semintii: cea latina si cea slava. Interferenta reciproca a fost atat de deasa si de complicata, incat ar fi zadarnic sa cautam granite in acele vremuri.
Romanii au ajuns pana in Caucaz si mlastinile Podoliei, in Galitia si Moravia si s-au amestecat cu popoarele slave pana in peninsula Balcanica. Relatarile cronicarilor despre Bolochoveni, urmele de Romani din Moravia, existenta actuala a moldovenilor transnistreni, precum si atatea alte momente istorice si prezente argumenteaza suficient aceasta sustinere.
Kaluzniacki gaseste in Galitia peste 100 de sate intemeiate dupa “jus Valachorum” (cateva exemple: Acrisor, Brustur, Dulcita, Valachova, Bolechow, etc). Aceeasi constatare o fac Habdank si Dumikowski in special cu privire la Pocutia. Numirilor paleoslave de rauri si munti din Moldova latina li se opun in Galitia slavona, intre altele, urmatoarele: Baltag, Magura, Paharul, Radul, Dragosa, Brebenescul, Cucul, Cerbul, Muncel, Neagra, Pietrosul; iar toti vici-i si schi-i din tara romaneasca sunt compensati cu Basaraba, Boila, Ostas, Corotas(=Carutas), Buric, Craciun, Goian, Muresan, Chelar, Puscar, Perculab(=Parcalab), Putera(=Putere), Pita, Turcul, Vaida, etc de care abunda Galitia rasariteana.
Miclosicz si Kaluzniacki descopera in limba ruteana vorbita in Galitia peste 300 de cuvinte curent si cotidian intrebuintate, care sunt imprumutate din limba romaneasca.
Rezumand cele de mai sus, vom trage concluzia neindoielnica, cum ca elementul roman in partile astazi slave a fost tot atat de puternic ca cel slav pe meleagurile romanesti si ca abia prilejul primelor infiripari de organizatie de stat, cele doua semintii au inceput a se stabili intre granitele naturale, asa cum le gasim acuma.In Galitia si peste Nistru (desi aici nu in intregime) au invins Slavii, dincoace am invins noi, asa ca din acest punct de vedere suntem chit.
Sursa:
[1] Fragment din cartea “Cand dai nas lui Ivan… mic tratat despre ucrainomanie”, de Dragos Vitencu, Cernauti, 1934, Editura Mazililor si Razasilor Bucovineni
RO14BTRLRONCRT0356966001 (lei) | RO61BTRLEURCRT0356966001 (euro)
Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Istoria ilustrata a Transilvaniei
By: Ioan Bolovan, Ioan-Aurel Pop
Ardealul. Tinuturile de pe Olt. Tinuturile de pe Mures
By: Silvestru Moldovan
Dictionarul numirilor de localitati cu poporatiune romana din Ungaria
By: Silvestru Moldovan
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor
By: Gică Manole
