MOTTO: „Sta cetatea din Hotin /Rastignita pe o zare/Si putin cate putin/Se-covoaie-ncet si moare…..Rastignita pe o zare /Sta cetatea din Hotin/Iar pe turle-n loc de floare/Creste iarba de pelin…..Iarba-amara de pelin /Pe cetatea din Hotin…”
(versuri din poezia “Cetatea din Hotin” apartinad poetului cernautean Vasile Tarateanu)
I. Scurte consideratii istorice si militare
Hotinul a fost cea mai importanta cetate din Nordul sistemului defensiv de fortificatii al Principatului Moldovei din Evul Mediu, sistem gandit – de marii nostrii domnitori incepand cu Petru I Musat, Alexandru cel Bun si Stefan cel Mare si Sfant – ca parte a strategiei de aparare a acestui stat medieval romanesc in calea hoardelor de invadatori tatari, lesi sau turci ce au ravnit la pamantul strabun al romanilor moldoveni de-a lungul intregii istorii medievale a acestora.
Parcalabii (comandantii garnizoanei) Cetatii Hotinului – dovada a vechimii si originii moldovenesti (romanesti) a acestei marete fortificatii
In ce priveste originea zidirii puternicei cetati, pornind de la legenda, logica si adevar istoric putem afirma ca:
– Cetatea Hotin a fost ridicata din zid si intarita, pe locul unor mai vechi fortificatii din sec.XIV (1) construite de voevodul Stefan al Sipenitului (strabunul domnilor musatini), de primii mari domni musatini ai Moldovei, Petru Musat (1375-1391) si Alexandru cel Bun (1400-1432);
– Cetatea Hotin a fost ridicata, evident, cu scop defensiv de catre domnii Moldovei, fiind construita pe malul drept al Nistrului (deci pe teritoriul Moldovei) (1), cunoscand, din documente istorice, ca granita de Nord a Moldovei feudale era trasata, inca de la constituirea acestui Principat feudal romanesc (in perioada 1350-1359), pe cursul raurilor Colacin – Ceremus – Nistru;
– Tinand seama de arhitectura fortificatiei, asemanatoare cu a unor castele din Polonia sau Lituania, putem accepta si versiunea unor cercetatori care sustin ca cetatea Hotin a fost consolidata si extinsa in vremea lui Alexandru cel Bun si cu sprijinul unor arhitecti trimisi de marele cneaz Vitold al Ducatului Lituaniei (cu care Moldova se invecina, la Est, in sec. XIV-XV).
Cetatea reprezinta astazi o importanta atractie cultural-turistica a Euroregiunii “Prutul de Sus” (creata in urma Tratatului romano-ucrainean incheiat in 1997) si poate fi considerata parte a patrimoniului european, avand in vedere ca, in conformitate cu documentele citate la bibliografie (vezi lucrarea “Cetatea Hotinului – destin istoric”, autor Haralambie Holic, bine documentata pe baza Cronicilor turcesti si hrisoavelor lasate de domnii Moldovei) fortareata Hotinului a fost condusa si administrata incepând cu sec.XIV (de cand exista izvoare istorice scrise) astfel:
In perioada sec.XIV – 1711 – peste 350 de ani (cu mici intreruperi poloneze sau turcesti de circa 25 de ani cumulati), de Principatul roman al Moldovei (parcalabii romani moldoveni-in numar de peste 130 – sunt identificati, pe baza documentelor de arhiva, in lucrarea lui Haralambie Holic, citata mai sus, incepand cu Stefan al Sipenitului – 1366 si Stefan, Sandru si Horaet de Hotin – in jurul anului 1400, Stanciul Hotnog-1436 si terminand cu Ionascu Bals si Constantin Jora – 1669-1670, Patrascu – 1712).
Aici trebuie mentionat ca un parcalab de Hotin putea fi mentinut, de catre domn, la comanda garnizoanei cetatii si pentru o perioada de până la 7-8 ani, cum se observa in vremea lui Stefan cel Mare, fiind pastrati la nevoie si pe durata a 2-3 domnii;
In perioada domniilor fanariote (1718-1812), de Imperiul Otoman, cand Hotinul a fost resedinta de Raia turceasca timp de peste 90 de ani, cu scurte intreruperi rusesti sau austriece de pana la 10 ani cumulati (si in acest caz cronicile turcesti pastrează numele muhafaziilor de Hotin incepand cu Abdi-pasa, Marza Mehmed-pasa si Abdul-pasa – 1713-1721 si terminand cu Seid Iusuf-pasa si Cara Mehmed-pasa – 1806);
De Imperiul Tarist (1812-1918), dupa ocuparea abuziva si ilegala a
teritoriului Moldovei dintre Prut si Nistru (Basarabia), timp de 106 ani;
De Regatul Romaniei, dupa revenirea Basarabiei la sanul patriei mama, conform vointei poporului, pentru circa 26 de ani (1918-1940 si 1941-1944);
De catre sovieticii bolsevici, timp de aproximativ 48 de ani, dupa ce a fost ocupata din nou de imperiul de la rasarit si distribuita aleatoriu, de catre Stalin, Ucrainei socialiste (Nordul si Sudul Basarabiei) si RSS Moldovenesti (Centrul Basarabiei), in perioadele 1940-1941 si 1944-1991;
De catre administratia ucrainiana, incepand din 1991 si pana azi (circa 23 ani), de cand cetatea se afla sub stapanire ucrainiana, ca asa-zis teritoriu mostenit de la sovietici.
In concluzie Cetatea Hotinului a apartinut, intr-o perioada de circa 645 de ani (de cand dispunem de izvoare scrise), astfel :
Principatului roman al Moldovei si Regatului Romaniei, o perioada de circa 376 de ani cumulati;
Imperiului Otoman, o perioada circa 90 de ani;
Rusiei (tariste si sovietice), o perioada de 154 ani;
Ucrainei, o perioada de 23 de ani (1991-2014).
Astfel, istoria demonstreaza, fara tagada, ca principala contributie la ridicarea, intarirea si modernizarea Cetatii Hotin (inca din Evul Mediu, cand valoarea ei strategica, ca fortificatie in sistemul de aparare al Moldovei, era inestimabila), asa cum arata ea astazi, au avut-o voevozii romani moldoveni, adevar istoric care trebuie consemnat in toate documentele de promovare a acestui monument de patrimoniu universal (mai ales ca aceasta promovare a inceput deja prin proiectele trilaterale Romania-Ucraina-R.Moldova finantate din banii publici ai Uniunii Europene, respective si ai Romaniei).
Cetatea Hotin inspira si astazi forta si admiratie celor care o viziteaza.In acest sens, merita sa retinem aceste descrieri sugestive:
“Cetatea cu turnurile sale semete a sfidat norii negri de plumb si ploile naprasnice de foc si de sange, ce s-au abatut necontenit, timp de peste 350 de ani (cat timp a fost aparata de garnizoane formate din romani moldoveni bastinasi n.n.), asupra acestor pamanturi manoase, dar napastuite de soarta, iar curajul aparatorilor ei – din neam de razesi moldoveni – starnea spaima asediatorilor venetici care fugeau mancand pamantul!” (preluat de pe site-ul: http://istoria.md/articol/132/Cetatea_Hotin_a_Moldovei )
Dimitrie Cantemir in a sa “Descriere a Moldovei” avea sa afirme, ca cetatea Hotin:
“…..in ziua de azi (sfarsitul sec.XVII n.n.) iaste vrednica de a se socoti cea mai frumoasa si mai mare decat celelalte ale Moldovei”.
Bibliografie:
Documenta Romaniae Historica, A.Moldova, vol I (1384-1448), vol.II (1449-1496), vol.III (1449-1496), Bucuresti, 1975-1980;
Teodor Balan, Documente bucovinene, vol. I, II, III, IV, Cernauti, 1933-1938;
Constantin si Dinu C. Giurescu, Istoria romanilor din cele mai vechi timpuri pana astazi, Bucuresti, 1975;
Ion Nistor, Istoria Basarabiei, Bcuresti, 1990;
Haralambie Holic, Cetatea Hotinului (Destin istoric), Botosani, 2000.
(VA URMA partea a 2-a: Parcalabii de Hotin din Evul Mediu (1350-1700)
……………….
(1) Am facut aceste precizari necesare si pentru a contracara diverse teorii si asa-zise descoperiri publicate de diversi “specialisti”, inclusiv pe site-ul istoric al Wikipedia (vizitat de internauti din toata lumea), care, fara niciun fel de dovezi, incearca sa acrediteze tot felul de teze fantasmagorice, care n-au nimic cu stiinta numita ISTORIE, conform cărora “marturiile” despre existenta Cetatii Hotin ar fi mult mai vechi, astfel:
– Unii “cercetatori” afirma ca pe locul cetatii Hotin ar fi existat “un fort militar, inaltat de slavii vestici in sec XI pentru a se apara de numerosii dusmani” (vezi pe Wikipedia “Cetatea Hotinului”), fara argumente, fara a preciza macar care erau slavii vestici pe atunci (stramosi ai polonezilor si cehilor) si care au fost acei numerosi dusmani ai acestora! Slavii de vest (cehii, slovacii si mai ales polonezii) erau in curs de asezare si constituire in state feudale, proces finalizat prin formarea Regatului Poloniei in timpul lui Cazimir cel Mare (1333-1370), care prin cucerirea Podoliei a ajuns in graniţta cu Principatul Moldovei abia la 1366.
– Altii, mai ingeniosi, incearca sa ne impresioneze (tot pe Wikipedia) cu numele cneazului Vladimir I al Rusiei care, tot în sec. XI (fara a fi deranjat de slavii vestici!) “Aici (la Hotin n.n.) a realizat o FORTIFICAŢIE DE LEMN (SIC!), pentru a apara frontiera de sud-vest a Rusiei Kievene…de invaziile popoarelor migratoare si de raidurile nomazilor din stepe”.
Teza este neintemeiata si lipsita de orice logica istorica: In acest timp romanii autohtoni, urmasi ai daco-romanilor, erau daja organizati in Tari sau Cnezate, in sec. XI-XIII, fie independente (formatiuni statale dintre Prut si Nistru, ca de exemplu: Tara Sipeniţului sau Tara Hertei) fie sub suzeranitatea regelui Ungariei (formatiuni conduse de voevozii de Maramures).
Asa ca Vladimir nu putea sa construiasca o fortificatie pe un teritoriu care nu-i apartinea, pentru a apara frontiera de SUS-VEST a Rusiei Kievene impotriva popoarelor migratoare si nomazilor care veneau din EST!!.Este evident, deasemenea ca nu poate exista vreo dovada arheologică in sprijinul existenţei unor FORTIFICATII DE LEMN acum 1000 de ani!!
– Aceeasi dezinformare continua si pentru perioada 1250-1264 in legatura cu care se afirma, fara rusine (tot pe site-ul istoric international Wikipedia), ca “ cneazul Danilo de Halici (1201-1264) si fiul sau Lev, cu toate ca erau forțati sa fie supusi (SIC!) ai Hoardei de Aur, au realizat lucrari de intarire a cetatilor de pe cuprinsul statului sau.
Ei au inlocuit fortificatiile din barne (de la Hotin n.n.) cu un zid de piatra cu o grosime de o jumatate de metru (care pornea din locul unde este acum Turnul de Nord si continua spre sud, unde era reședinta comandantului) si au sapat un sant cu adancimea de 6 metri in jurul cetatii”(Cetatea Hotin.Wikipedia).
Aceste afirmatii starnesc rasul oricarui cititor cat de cat avizat! Un cneaz (si fiul sau?) de Halici, “erau fortati să fie supusi” (adica nu erau pur si simplu supusi lasati in viata, ca prin minune, de tatari) de TATARI (exact in perioada lor de glorie cand au navalit in Europa si au nimicit toate cnezatele rusesti), dar aveau timp sa inlocuiască, in secret (fara stiinţa stapanului tatar!), fortificatii din BARNE (LEMN) cu zid de piatra (acum 800 de ani!!) pe malul drept al Nistrului, impotriva groaznicului lor stapan – Hoarda de Aur, pe teritoriul Moldovei, care nu le-a apartinut niciodată!!
Evident, nu se menţioneaza vreun izvor istoric, pentru ca nu exista.Dar minciuna, ca sa fie credibila trebuie intarita cu cifre exacte: “zidul de piatra… de jumatate de metru”, “santul avea adancimea de 6 m”, nici mai mult, nici mai putin!! Oare cu ce instrumente au masurat atat de pracis, in metri (nu exista aceasta unitate de masură pe atunci), acum 800 de ani?! Intrebarea e retorica.
Alexandru Teodoreanu – Asociatia STINDARD
Fotografia din arhiva ziarului “Zorile Bucovinei”
Sursa: [1] www.zorilebucovinei.com