Transnistria de-a lungul istoriei.Marturii despre romanii dintre Bug si Nistru

A venit vorba si despre intrebarea cea mare a moldovenilor de peste Nistru: vor ei sa faca parte din Ucraina sau vor sa se alature la Moldova? La intrebarea aceasta taranii au rãspuns: “Sa ne soiudinim cu fratii nostri din Moldova! Oamenii de la tara sunt trimisi cu aceasta vorba, sa fim cu dumneavoastra împreuna. Cu aceasta ne asteapta pe noi la sate”.

Transnistria de-a lungul istoriei.Marturii despre romanii dintre Bug si Nistru

Din lucrarile Congresului “cinstitului neam romanesc” de la Tiraspol din 17 Dec. 1917

 “Fratii nostri si neamurile noastre cari suntem moldoveni dintr-un sange, cui ne lasati pe noi moldovenii cei ce suntem rupti din coasta Basarabiei si traim pe celalalt mal al Nistrului?

Fratilor nu ne lasati, nu ne uitati! Iar daca ne veti uita, noi vom sapa malul Nistrului si vom Indrepta apa pe dincolo de pamantul nostru, caci mai bine sa-si schimbe raul mersul, decat sa ramanem noi moldovenii despartiti unii de altii.”

Au ajuns o vremi, in cari toate natiunili sau scos drepturili sale, iar noi moldovenii am rãmas mai pe urma al toatelor neamuri- ca cum ar fi ratacit un cardisor de oi de la toata turma. Noi, fratilor, am dormit si nu a avut cine ne trezi, pan ci nu o mers alte neamuri pe langa noi, bucurandu-se sub steagurile sale.

Iata noi, ceia ci ne-am trezit si, infierbantandu-se sangele cel fratesc in noi ne-am pornit ca sa trezim parintii, fratii si surorile, ca impreuna cu totii sa tie aratam- ca se stii toate natiunile ca si noi suntem un neam bogat, delicat si foarte cult.

Pentru aceea noi fierbinte va poftim parintilor, fratilor si surorilor moldoveni ca sa ne adunam cu totii astazi si impreuna sa ne ridicam steagul natiunii (narodului) nostru.

Foarte fierbinte va poftim ca sa va adunti alesi frati câti doi oameni din tot satu moldovenesc cari traim pi malul stang al Nistrului, la intaiul congres moldovenesc unde au sa si deslege toate dreptetele cinstitului Neam Moldovenesc in orasul Tiraspol la 17 Decabre 1917 an în Ispoln. Comiteta Soveta R., S.i Cr. Dep.

“Cap.l. Ni trebui nou scola sa fii în limba narodului moldovenesc. Ca fii ste care moldovan sa stii cel invati pi dansu.

Cap.2. Invatatura afari de scoli (adica) biblioteca sa fie pi limba moldoveneasca ca sa putem noi Moldoveni a ne lumena mai bine in lume de cum am fost pan amu.

Cap.3. Rugaciunea in sfanta Biserica sa fii pi limba Narodului Moldovenesc, ca fiisticare Batran sau Tanar san-taleag, cu ci fel di rugaciune merge preutul pentru dansii in – naintea lui Dumnezeu.

Cap.4. Trebui ca sa fii judecãtori curat moldoveni, ca judecata sa fii intaleapta pintru Moldovanu nostru, si ca sa puata fiistecare cu gura lui a spune tuata durerea sa la judecata.

Cap.5. Doftorii trebui sa fii cu stirea limbii moldovenesc. Ca sa puat el, intaleje ceea ci ia spune bolnavul moldovan.

Cap.6. Deci noi moldovanii nam fost invatati pan amu, pentru ca ni au fost opriti disteptarea si lumenarea Neamului Nostru in limba Nuastra Moldoveneasca.”

Din cuvantarea soldatului TOMA JALBA din Transnistria la adunarea ostasilor moldoveni tinuta la 21 octombrie 1917 la Chisinau.

“O comisiune straina a fost insarcinata sa faca in Transnistria o ancheta, originala pe timp de razboi. Surprinsi ca din toate provinciile din EUROPA, aflate sub arme, singura Tara de dincolo de Nistru, administrata in regim romanesc, nu se prezinta cu anumite stari si incidente si ca tui temperament intr-adevar pacific o caracterizeaza, in contrast ca de la alb la negru, fata de toate celelalte tari, admnistratia statului, care conduce razboiul continental, a trimis incoa o seama de specialisti, alesi dintre cei inai documentati, ca sa se informeze.

Tara de peste Nistru cuprinde si fosta republicã Moldoveneasca, masa romanilor e compacta si amestecul de doua educatii si de mai multe neamuri de oameni, era cat se poste de propice pentru tot felul de conflicte, care , in timpul luptelor pe front, puteau sa stinghereasca si operatiile militare.

Daca se tine seama si de ciocnirea intereselor particulare ale fiecaruia cu ale celorlalti, urzeala obisnuita a fondului pe care se infiripeaza evenimentele de ordin colectiv, linistea valaha din teritoriile examinate era si mai greu de explicat.

Intr-o tara cu viata normala se analizeaza cauzele de conflict; cu atat era mai interesant ca in timpul unei vieti de conflict permanent sa fie cunoscuta cauza de liniste dovedita pretutindeni si egala. Ofiterul de stat major, care mi-a povestit amanuntele imprejurarii, un distins ingininer, obiectiv si observator subtil, in confuzii, al punctului psihologic, a urmarit la fata locului ancheta, intreprinsa de comisiunea staina cu scopul sa aplice, daca era ceva de aplicat, metodele romanesti in restul Europei, unde agitatia si harababura dau de gandit.

Orientarea care a dus la stabilirea cauzei de pace in razboi, a venit de la un inalt magistrat, consilier sau prezident al unei curti de apel din Bucuresti, in contact cu numita comisiune. Raspunsul dat din partea unui magistrat superior a uimit. …Consilierul sau prezidentul a spus in uimirea tuturor color de fata, ca linistea Transnistriei se datoreste lipsei de Justitie…

Mai multe pricini, din care una fortuita si celelalte temperamentale, concureaza, de fapt, la calmul tarii dintre fluvii. Statul romanesc n-a avut o magistatura pregatita pentru a fi dislocata si insarcinata sa imparta dreptatea intre populatiile eterogene ale Provinciei noi si poate ca a voit sa si experimenteze firea romaneasca, cea mai lipsita de sovinism din cate se cunosc… Moldovenii sunt, ca si muntenii, blajini milostivi si inainte de a vedea un strain ei vad in el un om si se impaca bucuros cu particularitatile lui.

Intoleranta nu intra in compozitia naturii romanesti, caci n-a facut parte din ea niciodata. Romanii din Transnistria isi incheie socotelile singuri.

Ei improvizeaza judecatori dintre ei, pentru nentelegerile fie dintre romani, fie ale romanilor cu oamenii de alte natii, cad la pace si isi strâng mainile cu omenie. Romanii se gasesc solidari aci cu traditia lor veche si se întorc la legile nescrise, ale inimii si ale constiintei.

Fara sa ne laudam, asta se cheama civilizatie romaneasca. In vreo 45 de ani, de când ne referim la ea, din timp in timp, si la o sensibilitate proprie si unica a poporului nostru, am inregistrat uneori ironia facila a celor care iau peste picior sfintele si prea curatele naivitati, generatoare de atitudine si inocenta.

Comisiunea, consternata, a parasit tara cu un oftat, afirmand ca metodele romanesti sunt inaplicabile intr-alte parti – ceea ce stiam de mult si noi…

Se poate traduce un fel de lege si un fel de limba; nu se poate traduce un fel de om.”

TUDOR ARGHEZI, 1943

Sursa: