Prima unitate militara ce se va alatura armatei romane si va fi constituita din voluntari ardeleni se infiinteaza in lagarul de prizonieri de la Darnita, de langa Kiev, in toamna anului 1916. Se vor concentra aici pentru inceput cca 1.500 voluntari ardeleni, fosti combatanti in armata austro-ungara, cazuti în prizonierat la rusi. Dintre acesti primi 1.500 voluntari, peste 200 erau ofiteri. Pana la sfarsitul lunii decembrie 1916 numarul acestor voluntari va creste pana la un total de 2.000.
Primul Razboi Mondial – Voluntarii ardeleni din … Siberia
La 23 februarie 1917, Ministerul de Razboi al Romaniei emite ordinul nr. 1191 prin care se constituie Corpul Voluntarilor ardeleni-bucovineni din Rusia. Ulterior, acest Corp se va numi Corpul 1 al Voluntarilor ardeleni si bucovineni, in urma formarii celui de-al doilea Corp al voluntarilor, care va lupta in Siberia. La 3/16 martie1917 s-a anuntat oficial constituirea Corpului Voluntarilor Romani din Rusia, cu sediul la Darnita, iar a doua zi voluntarii au semnat un angajament prin care se puneau cu “trup si suflet in slujba patriei adevarate”.
Alte incercari de constituire a unei “legiuni ardelene” au făcut Octavian Goga si profesorul Simion Mandrescu in anul 1915, acestia intemeind o organizatie ce va cuprinde in foarte scurt timp cca 3.000 membri (in octombrie 1915). Acestia beneficiau si de un organ de presa propriu, intitulat “Ardealul”. Iata ce nota Octavian Goga despre venirea voluntarilor ardeleni din Siberia:
“In mijlocul acestor zile de zbucium, in care biruinta razboiului si regenerarea sociala a tarii de maine framanta constiinta neamului, ne oprim o clipa cu totii, ca sa sarbatorim triumful unei idei: ne-a venit din Rusia cea dintai ceata de ardeleni voluntari ai armatei romane.
Parasind de buna voie viata lor de prizonieri, ascultandu-si fiecare inima lui cu care vorbea in noptile de singuratate din Siberia, neimpinsi de nimeni decat de credinta lor, calca acesti oameni pe pamantul Moldovei. Ani intregi de pribegie i-au inasprit, departearea le-a ascutit privirea si suferinta morala le-a otelit gandul. Au pus acum piciorul aici la Iasi, in tinda (n.r. antecamera, holul caselor traditionale romanesti) casei lor, in tinda Ardealului, de unde vor pleca sa se bata alaturi de regimentele muntenesti si moldovenesti impotriva vrajmasului din munti.
Prin venirea lor, ideea-mama din care s-a nascut insusi crezul sufletesc al neamului isi primeste botezul de sange. Principiul fundamental al politicei romanesti e pecetluit definitiv prin aceasta tovarasie. Lumea intreaga – prieteni si dusmani – are prilejul sa vada astzai limpede in intimitatea unei mari familii nenorocite pentru care constiinta unitatii e suprema dogma.
Aliatii nostri pot intelege acum mai bine rostul firesc al alipirii Romaniei la tabara lor, iar asupritorii de-acasa, care au stors declaratii si-au ticluit scrisori mincinoase, necinstind tragedia unui popor, pot fi acum mai lamuriti ca oricand.”
Surse:
[1] Pagini de epopee, Octavian Goga, “Au venit Ardelenii”[2] enciclopediaromaniei.ro