Lucian Boia si Luca Niculescu sustin niste aberatii odioase: Stefan cel Mare vorbea “limba moldoveneasca” si aceasta ar fi fost “aproape aceeasi limba” care se vorbea in Muntenia. Se putea ca si la noi – cum s-a intamplat intre Austria si Germania – sa se constituie o “natiune moldovenesca” distincta de “natiunea munteneasca”.
Aceste aberatii istoriografice au fost sutinute de detractorul istoriei romanilor, Lucian Boia, la televiziunea cu patron ungur (n.r. Digi), in emisiunea lui Luca Niculescu. Transformat mai nou din fost propagandist PCR in istoric adorat al iredentistilor maghiari, Lucian Boia se tine de scris tot felul de minciuni grosolane la fost editura a cominternistilor din Romania, actuala Humanitas.
Noi aberatii ale lui Lucian Boia: “Eminescu, se pare, era roman” iar Stefan cel Mare vorbea “limba moldoveneasca”
Lucian Boia si Luca Niculescu au afirmat ca multi dintre intelectualii, politicienii si marile nume reprezentative ale s artei romanesti din secolul XIX aveau, cel putin pe jumatate, origini straine:
I. L. Caragiale „nu are nimic romanesc, biologic”, Vasile Alexandri si Alexandru Dimitrie Xenopol aveau sange grecesc, iar in cazul celui din urma exista si o origine evreiasca, Nicolae Iorga era grec, Ion Mincu, autorul scolii neoromanesti de arhitectura, era sarb”, au comentat cei doi.
Luca Niculescu a pus un semn de intrebare pana si asupra originii romanesti a lui Eminescu, pe ecranul TV al postului respectiv (n.r. Digi) fiind titrat pe ca “Eminescu, se pare, era roman”. Desi “numele sau adevarat, Eminovici”, nu ar fi sugerat aceasta, dupa cum a lasat sa se inteleaga Niculescu in cadrul emisiunii, fara sa ii pese ca in cazul sau personal este perfect valabila reciproca.
In acelasi timp, organul internationalei comuniste, revista “22” a GDS, a publicat cu entuziasm revolutionar un foarte instructiv editorial al unui oarecare Dini G. Jónas. Tot angajat Digi?
Il prezentam mai jos:
Adevar istoric contra mitologie nationala
Unul dintre miturile cele mai inradacinate ale romanilor, ridicat pana si la nivel de sarbatoare nationala, este cel al Unirii de la 1 decembrie 1918. Aceasta ar fi fost un act entuziast al intregului popor ardelean.
Care este insa adevarul istoric? Ni-l spune chiar reputatul istoric roman, domnul profesor Lucian Boia, in cartea sa Primul razboi mondial, aparuta anul trecut la Editura Humanitas.
Cu obiectivitate si moderatie, eminentul istoric arata cum un grup de intelectuali romani, intruniti la Alba Iulia, au decis unirea, fara sa tina seama de celelalte nationalitati ardelene. Care ar fi fost insa dorinta lor reala? Probabil, influentati de cultura maghiara, care inregistrase in ultimii ani progrese repezi printre ei, ar fi preferat sa ramana in granitele Ungariei, cu o larga autonomie, la egalitate cu celelalte nationalitati conlocuitoare (sarbi, croati, slovaci etc.). De altfel, acesti intelectuali nu reprezentau, conform obiectivului recensamant maghiar din 1910, decat aproximativ o treime din populatia oraselor. Ceilalti romani, care traiau la tara, nici nu se gandeau la unire.
Autorul stabileste apoi o serie de adevaruri istorice. El arata cum imperialistul Bratianu a cerut, pentru a intra in razboi, teritoriul pana la Tisa. Apoi, cum catastrofala armata romana a intrat repede (probabil in cateva zile) in deruta,in contrast cu puternica armata austro-ungara, in care multiplele nationalitati au aratat atata entuziasm. In sfarsit, cum injustul Tratat de la Trianon a rapit Ungariei sirul de trei orase din apropiere de frontiera, ca, de exemplu, cel denumit de localnici Satmar, in maghiara Szatmar (nu denumirea oficiala romaneasca actuala de Satu Mare). Ce importanta avea ca zona inconjuratoare era pur romaneasca, daca orasul principal era majoritar maghiar.
Lucrarea domnului Boia ar trebui cat mai repede tradusa in limbile de circulatie internationala, ca si in maghiara.
Dini G. Jónas
8 aprilie 2015
Sursa articol:
[1] www.napocanews.roDocumente vechi despre limba romana (de la “Tiparituri romanesti”):
Sursa:
