Crucea de pe Casa Poporului

În toamna lui 1989 pe Casa Poporului s-a înălțat un imens drapel tricolor. Era de dimensiunile cele mai mari pe care le avusese vreodată tricolorul românesc. În bună proporție cu dimensiunile edificiului deasupra căruia flutura: cel mai mare din lume! Îl vedeam bine de la etajul 8, unde locuiesc. Primele două catarge s-au îndoit de la puterea vîntului care se umfla în faldurile tricolorului, ca-n pânzele unei imense corăbii. Corabia poporului român…

Al treilea catarg a rezistat vântului puternic la acea înălțime și drapelul flutura voinicește deasupra Bucureștiului și a României, îmi ziceam eu, poetic, când ne dădeam zilnic bunădimineața! Flutura de câteva luni bune când, într-o dimineață, a fost dat jos de pe Casa Poporului Român, iar catargul a fost demontat. Era în primele zile ale anului 1990…

Orice drapel este un semn! Ridicarea și coborîrea unui drapel este un semn. Evident, era un semn și coborîrea drapelului tricolor de pe Casa Poporului, iar demontarea catargului, pentru a nu se mai putea ridica drapelul acela imens, adică măreț, era tot un semn. Un semn pentru ce avea să urmeze: deromânizarea României!

M-am interesat: drapelul fusese coborît din ordinul lui Petre Roman și Andrei Pleșu. Dau vina unul pe altul când am întrebat public de la cine ne vine acest semn de adversitate față de chipul românesc al României!… Le repugnă dintotdeauna tricolorul și nu au ezitat să ne-o arate și nouă, în felul cel mai explicit!

Am suferit câinește, căci mi-am dat seama că dimensiunile drapelului  coborît sunt proporționale și cu răul ce va să urmeze: cel mai mare din istoria Neamului…

Pe vremea aceea mai trăia părintele patriarh Teoctist și am avut norocul să fiu îngăduit în preajma sa în câteva rânduri. La o astfel de întâlnire am comentat împreună semnul pe care ni-l face Naiba, semn cinic, de siguranță de sine că de data asta va fi să dea bunului și blândului popor român lovitura ultimă, fatală. Cei ce dăduseră jos drapelul tricolor n-o făcuseră întâmplător, din prostie sau din răutate tâmpă, o făcuseră cu program… Programul amintit! Pritocit cu grijă și profesionalism, cum s-a văzut și se vede în continuare.

Am înaintat către Prea Fericitul o propunere, o idee: dacă nemernicii ăștia s-au bucurat când au dat jos drapelul tricolor, să-i facem să-și muște mâinile și să punem în locul tricolorului o cruce tot așa, proporțională ca mărime cu clădirea de care este susținută și pe care, mai bine zis, Crucea o va susține!…

Am prezentat și detaliile, la fel de importante, la care mă gândisem: Crucea de pe Casa Poporului să fie făcută din aur, aur obținut din donații publice, din cruciulițe de aur îndeosebi, adunate din toate colțurile suflării românești, de la toate familiile, iar aurul să nu fie topit, ci presat, astfel încât toate daniile credincioșilor să-și păstreze, simbolic, integralitatea. Urmând ca din folia grea obținută să se îmbrace o structură metalică, închipuind Crucea, cu întreaga ei simbolistică, strălucitoare în văzduhul românesc.

Doamne, ajută!

Ion Coja

14 septembrie 2015 , Buriaș

Sursa: ioncoja.ro

 

[tp_product id=”193971954″ feed=”158″]