Pe Iancu-l plâng la ceas de-nsingurare,
Din disperarea lui mă-mpărtășesc,
O mână să-i întind de alinare,
Prin jertfa mea aș vrea să-l ocrotesc.
Urmăriți Glasul.info și pe Google NewsÎn vântul nopții îi aud suspinul
Ce pribegește prin păduri și munți,
În el fiind concentrat întreg destinul
Transilvănenelor alese frunți.
Ion Ciurea, Durerea lumii
”Nu m-am luptat pentru cruci (decoraţii) şi favoruri, ci pentru eliberarea naţiunii mele”. Sunt cuvintele care îl pot caracteriza cel mai bine pe Avram Iancu. În anii revoluției pașoptiste, în fruntea mulțimilor s-a ridicat Avrămuț, cel ivit pe lume ”pe vremea cireșelor” și a clamat cu atâta hotărâre: ”Să punem pumnul în pieptul furtunii sau pierim”. A devenit, încă de la începutul revoluției românești, un simbol, o chintesență a curajului românilor. A intrat în legendă încă în timpul vieții și a devenit, după moarte, un mit.
Avram Iancu a fost privit de populația românească asuprită din Transilvania, și nu numai, ca un salvator, iar de aceea românii îl numeau ”crai al munților”. Iancu era convins că ”nu cu argumente filosofice și umanitare veți putea convinge pe tirani, ci cu lancea, ca Horea”, el însuși fiind acela care a luat într-o mână lancea, iar în cealaltă steagul luptei, punându-se astfel în slujba neamului său. Urmare acestui fapt, românii au crezut în puterea sa, i s-au alăturat, au luptat împreună, dar l-au și cântat în doinele, horele și colindele lor.
Au trecut 143 de ani de când Avram Iancu a intrat în veșnicie. Atunci, 36 de preoți au oficiat serviciul religios, zeci de mii de moți l-au condus pe ultimul drum la cimitirul din Țebea pe cel pe care-l considerau ”martir național al românilor”.
Crăișorul Munţilor ne-a lăsat moştenire cel mai frumos testament: „Unicul dor al vieţii mele fiind ca să-mi văd Naţiunea mea fericită”. Doar Mihai Eminescu a mai lăsat asemenea frumoase cuvinte care au devenit nepieritoare: „Ce-ți doresc eu ție, dulce Românie,/ Țara mea de glorii, țara mea de dor,/ Brațele nervoase, arma de tărie,/ La trecutu-ți mare, mare viitor!”
Liviu Rebreanu scria la adresa marelui român: ”Avram Iancu a fost și întotdeauna va fi în actualitate, regele munților, căpitanul moților, mândria ardelenilor”.
Şi aşa este: zilele acestea l-am simţit contemporan cu noi când i-am văzut bustul, mândru şi hotărât, înălţat pe soclu, la Voineşti, Covasna, în curtea şcolii ce-i poartă numele.
Data de 14 septembrie 2015 fost o zi istorică pentru covăsneni. Zi de dublă sărbătoare: sărbătoarea ortodoxă a Înălțării Sfintei Cruci și ziua în care românilor covăsneni li s-a împlinit o mai veche dorință și au înălțat, în curtea școlii din Voinești, un monument Crăișorului Munților, Avram Iancu, cel care a ştiut, mai bine ca oricine, ”că lucrurile nu se schimbă în bine prin văicăreli, ci prin acţiune fermă”.
În prezența prefectului județului Covasna, Sebastian Cucu, a reprezentanților autorităților locale și județene, a elevilor și cadrelor didactice ale școlii, a numeroși covăsneni, în acordurile Imnului Național, după arborarea unui drapel imens, a fost dezvelit bustul patronului spiritual al școlii, Avram Iancu. Acesta este opera sculptorului voineștean Nicolae Mihail Bohățel și este rodul unui parteneriat între Școala Gimnazială Avram Iancu și Asociația Cultural Creștină Justinian Teculescu din Covasna.
A fost realizat cu sprijinul financiar al Consiliului Local Covasna. Trebuie menționat și faptul că, potrivit consilierului local care s-a implicat extrem de mult în realizarea acestui proiect, dr. Nicolae Enea, este vorba de ”cea mai mare sumă care s-a acordat vreodată în Covasna, pe proiecte culturale”. Așadar, autorități locale, școală și societate civilă, și-au unit forțele și au reușit să pună încă o piatră la temelia spirituală a urbei lor.
Prin munca și implicarea tuturor, Covasna are, de acum, un motiv pentru care merită să te oprești, fie să admiri finețea artistică a unei opere de artă, fie să cinstești personalitatea unui Erou al Neamului, cum este Avram Iancu.
După dezvelirea festivă a bustului, acesta a fost sfințit de către preotul paroh Ioan Ovidiu Măciucă. Au luat cuvântul, subliniind importanța momentului, prefectul județului, Sebastian Cucu, directorul Școlii Gimnaziale Avram Iancu, prof. Olărescu Henorel, dr. Enea Nicolae, reprezentant al Consiliului Local, profesoara de istorie Adriana Bota, subsemnata, reprezentantă a Asociației Cultural Creștine Justinian Teculescu, sculptorul Nicolae Mihail Bohățel.
A urmat un moment artistic pregătit de interpreții de muzică populară, membri ai grupului folcloric Voineștenii, Ana Sandulea, Alexandra Elena Bârlă și Alexandru Baciu, apoi un colaj instrumental oferit de formația Argument din Brașov.
Ascultând Imnul Țării cu mâna la inimă, la eveniment au fost prezenți și Crăișorii din Covasna (Detașamentul nr. 16 al Clubului de elevi-voluntari ai Asociației Țara Iancului din Deva, Hunedoara). De-a lungul timpului, acești copii au participat la Festivalul Cultural Patriotic Țara Crăișorului.
I-au adus omagiul lor lui Avram Iancu la Vidra de Sus, locul nașterii sale, la Baia de Criș, locul trecerii în neființă, la Țebea, în Panteonul Moților, locul unde își doarme somnul de veci, la Abrud, la Hălmagiu, la Brad, la Blaj, la Câmpeni și în alte localități unde monumentul lui Avram Iancu ne veghează. Este o onoare și o mare bucurie pentru Crăișori să îl aibă acum pe Avram Iancu în curtea școlii lor.
Conştientizarea de cǎtre elevi a importanţei istoriei românilor, a sentimentului de apartenenţǎ la valorile naţionale adevărate este unul dintre scopurile educaţiei şcolare. Activitatea patriotică a unuia ca Avram Iancu – tânăr, intelectual, transilvănean – poate fi pentru elevi un imbold, un exemplu, o mândrie.
Această şcoală covăsneană a noastră are o istorie lungă – la 10 ani după începerea revoluţiei paşoptiste i s-a pus piatra de temelie, iar din anul 1924 a primit numele tribunului. Desigur, istoria este sinuoasă şi la 1940 numele a fost abandonat, revenindu-se la el după Revoluţia din 1989. Amplasarea bustului lui Avram Iancu este un act de normalitate, de întregire a imaginii şcolii noastre. Avem acum un loc unde să recităm poezii, unde să cântăm cântece patriotice, unde să depunem coroane. Unde să fim bucuroşi că suntem români.
Credem că este imperios necesară prezenţa simbolurilor determinante pentru cultura şi istoria noastră în spaţiul public al comunităţii. Un bust al eroului naţional Avram Iancu în curtea Şcolii Gimnaziale “Avram Iancu” denotă respect pentru valorile neamului, recursul la modelele identitare româneşti.
De asemenea, un astfel de monument sacralizează spaţiul. Îl şi înfrumuseţează. Mai mult, într-un oraş turistic, cum este staţiunea Covasna, un asemenea edificiu reprezintă pe lângă o necesitate şi o atracţie turistică, un “loc de văzut” pentru vizitatorii urbei.
Trăiască duhul lui Iancu!
Prof. Florentina Teacă
[tp_product id=”194109612″ feed=”396″]
RO14BTRLRONCRT0356966001 (lei) | RO61BTRLEURCRT0356966001 (euro)
Abonează-te și la canalul nostru de WhatsApppentru a primi postările noastre și acolo.
Istoria ilustrata a Transilvaniei
By: Ioan Bolovan, Ioan-Aurel Pop
Ardealul. Tinuturile de pe Olt. Tinuturile de pe Mures
By: Silvestru Moldovan
Dictionarul numirilor de localitati cu poporatiune romana din Ungaria
By: Silvestru Moldovan
Romania 1989 - de la revolta populara la lovitura de Stat
By: Corvin Lupu
Oranki amintiri din captivitate
By: Dimitrie Bejan
Tratatul cu Ucraina. Istoria unei trădări naționale
By: Tiberiu Tudor
Mihai Eminescu despre Unitatea Românilor
By: Gică Manole
