Majestatea Sa Regina Maria, razboiul si faurirea Regatului Romaniei Mari

Cu siguranta unul dintre cele mai complexe personaje din istoria Regatului Romaniei este Regina Maria a Regatului Romaniei, supranumita de romanii contemporani cu Majestatea Sa, respectuos si cu dragoste „Mama ranitilor” sau „Regina soldat”, datorita implicarii sale active in ajutorarea ranitilor in Primul Razboi Mondial, grijii purtate poporului, pentru bunastarea, afirmarea si luptei neincetate pentru faurirea Regatului Romaniei Mari.

Majestatea Sa Regina Maria, razboiul si faurirea Regatului Romaniei Mari

M.S. Regina Maria s-a nascut in 29 octombrie 1875, in Regatul Unit, sub numele de Marie Alexandra Victoria de Saxa-Coburg si Gotha.Viitoarea Regina Maria a Regatului Roman a fost prima fiica a Printului Alfred al Marii Britanii, print de Saxa-Coburg-Gotha si duce de Edinburg, si a ducesei Maria Alexandrovna a Rusiei, unica fiica a tarului Alexandru al II-lea al Rusiei. M.S. Regina Maria a fost, de asemenea, nepoata Reginei Victoria a Marii Britanii.

Printesa Maria s-a logodit la 16 ani cu Printul Ferdinand I, mostenitorul tronului Romaniei. Altetele Lor Regale, s-au casatorit la 10 ianuarie 1893, pe cand A.S.R. Printesa Maria avea numai 17 ani. Cu prilejul acestui eveniment a primit o cupa de argint care se pastreaza la Muzeul National de Istorie al Regatului Romaniei si pe care sta gravata inscriptia: „Bine ai venit mireasa, de Dumnezeu aleasa, spre a patriei cinstire. Ianuarie 1893”.

Un an mai tarziu s-a nascut primul copil al cuplului printiar : Carol al II-lea, cel care va deveni al treilea Rege al Regatului Roman. M.S. Regina Maria si M.S. Regele Ferdinand au mai avut impreuna trei fete si doi baieti: Regina Elisabeta consoarta Regelui George al Greciei, pe Regina Maria consoarta din 1922 a Regelui Alexandru I al Iugoslaviei, pe Printul Niculae, Printesa Ileana sotia Arhiducelui Anton a Austriei si pe micul Print Mircea, care a murit la inceputul razboiului. In urma aliantelor matrimoniale realizate de copiii Mariei Sale in marile case regale din Balcani, Reginei Maria i se spunea, cu respect, la inceputul anilor ’30 “Soacra Balcanilor”.

Regatul Roman sub conducerea M.S. Regelui Carol I, dupa intrarea in razboiul balcanic secund, oprind astfel propagarea acestuia, a dus la sfarsirea acestui razboi si a organizat la Bucuresti pacea. Aceasta pace care incheia acest razboi a fost pastrata si intarita de casatoriile Printeselor Regatului Roman. Pacea, stabilitatea si prosperitatea adusa si pastrata, a atras aprecierile si linistea tarilor din vestului continentului European care erau ingrijorate de nivelul mai scazut de cultura si instabilitatea rezultata in peninsula balcanica (zona dintre Marea Mediterana, Dunare si Marea Neagra.).

Sotia viitorului suveran al Romaniei se va implica de tanara in treburile statului si pentru binele poporului. In timpul Razboiului din Balcani (1912 – 1913) a izbucnit o epidemie de holera,in iulie 1913, in tabara romaneasca situata in apropiere de Sofia. In ciuda poruncilor ferme ale Regelui Carol I, Printesa Maria a trecut Dunarea pentru a vedea care este soarta soldatilor romani.Intoarsa la Sinaia,Alteta Sa a obtinut acordul Regelui de a organiza o tabara de ajutor pentru acestia.

Primul Razboi Mondial

M.S. Regina Maria a inceput sa scrie mai intai povestile pe care le spunea copiilor sai, mai apoi, in anii razboiului, a scris pentru soldati si pentru diferite ziare.

Principesa Maria a devenit Regina a Romaniei, odata cu accederea la tron a principelui Ferdinand, la 11 octombrie 1914, dupa moartea regelui Carol I. Era o perioada cruciala din istoria Romaniei, marcata de izbucnirea Primului Razboi Mondial, in care atat familia regala cat si intreaga societate romaneasca era profund divizata in tabere ce sustineau fie neutralitatea fie intrarea in razboi.

In parlament noua pereche conducatoare si suverana este primita cu caldura si speranta, fiind aclamati indelung. Ovatiile adresate noii Regine in Parlament erau sincere.

Publicul era constient ca loialitatea ferma a Reginei Maria fata de cauza Aliatilor a fost cea care il sprijinise si va continua sa-l sprijine pe sotul ei de origine germana.”Ca Printesa Mostenitoare, fusese populara; ca Regina era si mai iubita”, spunea Printesa Callimachi.

Regina era de asemenea convinsa foarte increzatoare in capacitatea Regelui Ferdinand de a rezista presiunilor interne si externe si de a actiona doar in interesul tarii:

Pe tot parcursul perioadei de neutralitate M.S. Regina Maria a sustinut realizarea obiectivelor nationale prin alaturarea Romaniei de partea puterilor Antantei. Avand in vedere descendenta sa regala anglo-rusa, dar si pe popularitatea foarte mare de care se bucura in randul populatiei, ea a fost perceputa in tarile Antantei ca ca unul dintre principalii factori de influenta in favoarea cauzei Antatntei in Romania.

Legaturile M.S. Reginei Maria cu casa regale rusa si britanica vor fi folosite de M.S. Regele Ferdinand si primul ministru Ionel Bratianu, Regina trimitand, la solicitarea acestora, o serie de lungi scrisori neoficiale regelui George al V-lea si tarului Nicolae al II-lea, in care prezenta detaliat dorintele Romaniei de realizare a unui stat national unitar, precum si justificarile temeiurilor pe care se bazeaza aceste dorinte.

Regina Maria a reprezentat astfel o importanta resursa diplomatica pentru conducerea statului roman, care a putut astfel sa ocoloeasca constrangerile neutralitatii si sa isi faca cunoscuta pozitia.

Dupa finalizarea unor lungi si dificile negocieri cu reprezentantii Antantei, concretizate prin incheierea unui tratat politic si a unei conventii militare, Romania a intrat in razboi la 14 septembrie 1916, declarand razboi Imperiului Austro-Ungar.

„M.S. Regina Maria a imbratisat cauza razboiului precum altii o religie.” Inca de la inceput ea se va implica in organizarea si buna functionare a serviciului de ambulante destinate frontului. Va vizita zilnic spitalele militare si se va ocupa personal de coordonarea si aplanarea frictiunilor dintre diferitele organizatii de Cruce Rosie prezente in Romania (pe langa cea nationala erau prezente cele din Franta, Marea Britanie si Rusia).

La sfarsitul lui noiembrie 1916, familia regala impreuna cu conducerea politica a tarii pleaca in refugiu in Moldova. Aici ea isi va continua cu tenacitate si hotarare, activitatile de coordonare a serviciilor sanitare. „In fiecare dimineata, Regina, in uniforma de infirmiera, insotita de o doamna de onoare si de un grup de brancardieri voluntari se duce la gara pentru a-i primi pe raniti.

Regina infrunta moartea si ceea ce este fara indoiala cel mai greu, depaseste oboseala unei zile nu de opt ore ci a unei zile care se intinde pana noaptea tarziu, cu saisprezece, saptesprezece sau optsprezece ore de munca,atat de periculoasa,in mijlocul emanatiilor infecte ale cangrenelor. Cand este vorba de Regina nu ne referim la curaj.Curajul presupune teama si energia de a invinge. Sentiment necunoscut pentru o suverana a carei indrazneala aduce a invulnerabilitate —Contele Saint Aulaire, Ministrul Frantei la Bucuresti.

Aceasta prezenta permanenta si directa a regelui Ferdinand si reginei Maria in mijlocul soldatilor care luptau in cele mai grele sectoare ale frontului, ca si promisiunea solemna a regelui ca o parte din pamantul tarii le va reveni lor, a dus la crearea unei simbioze intre familia domnitoare si popor, fapt care se va proba in conditiile dificile ale anilor 1917-1918.

Dupa semnarea Armistitiului de la Focsani cu Puterile Centrale la 26 noiembrie 1917 doar de catre politicieni,relatiile dintre M.S. Regina Maria si M.S. Regele Ferdinand pe de o parte,Ion I.C. Bratianu si Barbu Stirbey pe cealalta se deterioreaza, ca urmare a situarii pe pozitii divergente privind actiunea viitoare.

Regina Maria considera armistitiul un angrenaj in care Romania si-a prins mana, in vreme ce Bratianu si Stirbey il considera o manevra diplomatica menita sa castige timp.Evolutiile viitoare vor confirma punctul de vedere al Reginei,din acel moment Puterile Centrale nefacand altceva sa „stranga surubul angrenajului” conducand in numai trei luni la semnarea doar de catre politicieni a umilitoarei paci separate.

Desi politicienii doreau o pace cu Austro-Ungaria,M.S. Regina l-a castigat de partea ei si pe Printul Mostenitor Carol, care in Consiliul de Coroana din 3 martie 1918 s-a opus semnarii pacii separate, spunand: „Sper ca in aceasta tara se va gasi un om de stat care sa ajute pe Rege sa nu semneze o pace injositoare” iar aceasta persoana a fost M.S. Regele Ferdinand Intregitorul.

Constientizarea de catre liderii politici ca in situatia disperata respectiva singura legatura viabila a tarii cu Antanta mai era reprezentata doar de Regina Maria,l-a determinat pe Regele Ferdinad sa faca tot ceea ce a depins de el pentru a nu semna tratatul de pace separat.Dupa razboi,majoritatea oamenilor politici au recunoscut ca acesta a fost momentul crucial care a contribuit la conservarea drepturilor Romaniei ca stat aliat, recunoscand totodata si meritele actiunii disperate a Reginei Maria in luarea si ducerea la indeplinire a acestei decizii extrem de dificile.

Atitudinea Reginei Maria de respingere a pacii cu Puterile Centrale a ramas aceeasi pe tot parcursul anului 1918. In luna august a starnit o furtuna diplomatica vizitand unele sate care urmau sa fie cedate Austro-Ungariei, conform tratatului de pace. Primul ministru Marghiloman s-a deplasat la Bicaz spre a-si exprima fata de Rege dezaprobarea fata de gestul reginei. „Ferdinand m-a dojenit intr-o oarecare masura”.

Regina Maria i-a spus insa lui Marghiloman nu conteaza scrupulele lui diplomatice : „Cand taranii s-au strans in jurul meu plangand, sarutandu-mi mainile si plangandu-si soarta, eu le-am spus ca nu consider acesta un ramas-bun definitiv, ca mai sunt inca sperante si ca ultimul cuvant va fi spus de tunurile noastre si ale Aliatilor.”

Regina Maria a adus o contributie importanta si recunoscuta, pe plan national si international, la realizarea obiectivelor nationale ale Romaniei, la sfarsitul Primului Razboi Mondial.„Regina Maria, mai mult decat oricine altcineva, s-a batut pentru a asigura reintoarcerea Transilvaniei, Basarabiei si Bucovinei la Romania, la sfarsitul Primului Razboi Mondial.

A dormit pe campurile de lupta ale celui de-al Doilea Razboi Balcanic si ale Primului Razboi Mondial, alaturi de soldatii sai. Prin forta de nezdruncinat a vointei sale, aceasta printesa britanica s-a redefinit pe sine insasi ca romanca oferindu-le supusilor sai o mai buna intelegere a ceea ce urma sa fie Romania, decat oricare din viziunile fascistilor sau comunistilor autohtoni ilegali care au urmat dupa Maria Sa. —Robert D. Kaplan, Fantomele Balcanilor

Conferinta de pace

Prin actiunile familiei regale, Monarhia din Romania a iesit din razboi bucurandu-se de un prestigiu si mai mare in cadrul poporului roman, ceea ce i-a permis sa actioneze ca un factor ponderator si de echilibru in societate.Faptul ca Regele Ferdinand nu a semnat Tratatul de la Buftea-Bucuresti, ca si faptul ca incetarea ostilitatilor a gasit Romania in stare de razboi cu Puterile Centrale,au asigurat participarea sa in randul puterilor invingatoare, la Conferinta de Pace de la Paris.

Delegatia oficiala a Romaniei a fost condusa de primul ministru, Ion I. C. Bratianu.Atitudinea inflexibila a lui Bratianu, coroborata cu resentimentele primului ministru al Frantei Georges Clemenceau fata de acceptarea de catre guvernul Romaniei a pacii separate din 1918, va duce la conflict deschis intre acestia si parasirea conferintei de catre delegatia romana.Aceasta atitudine a deranjat profund pe „Cei Patru Mari”, care au adoptat o atitudine dura fata de Romania.

Situatia sustinerii intereselor nationale la conferinta fiind periclitata, politicienii romani cauta o iesire din aceasta situatie.Ministrul Frantei la Bucuresti,Contele Saint Aulaire, propune trimiterea la Paris a Reginei Maria, intr-o ultima incercare de recapatare a bunavointei Aliatilor.

Bratianu si M.S.Regele Ferdinand sunt de acord. Regina este incantata de rolul care i s-a oferit.Printul Barbu Stirbey ii da asigurari ca „sa nu obiecteze la cuvantul (neoficial sau incognito) pentru ca, odata ajunsa acolo, totul se va transforma intr-o primire oficiala”.

Populatia Parisului i-a daruit o primire entuziasta si i-a demonstrat ca este idolul capitalei franceze.
Seful Cabinetului Militar al primului ministru Clemenceau,generalul Mordacq, facea urmatoarea prezentare reginei Romaniei:

La inceputul cartii autobiografice “Povestea vietii mele”, Regina a ales ca motto o propozitie a lui Nietzche: “Caracterul este destin”
Regina Maria a facut diferenta intr-o vreme in care rolul femeii in politica era extrem de mic. Maria Sa a fost principalul sfatuitor al Regelui Ferdinand pana la decesul acestuia in 1927. Intrarea Romaniei in Primul Razboi Mondial de partea Antantei se datoreaza pe de-o parte Reginei Maria.