Pe 11 februarie 1866, Alexandru Ioan Cuza, domnitorul Romaniei, este silit sa abdice, ca urmare a conjuratiei pregatite de coalitia dintre conservatori si liberal–radicali („monstruoasa coalitie”). Regimul personal instituit de Cuza dupa 2 mai 1864 a provocat nemultumirea liberalilor radicali, care ulterior au facut cartel cu conservatorii; acest fapt a slabit pozitiile domnitorului si a animat activitatea monstruoasei coalitii (denumire promovata in epoca de presa favorabila lui Cuza), hotarata sa-l inlature.
Complotistii au reusit sa-si realizeze planurile atragand de partea lor o fracțiune a armatei (colonelul C. Haralambie, maiorul D. Lecca s.a.), si l-au constrans pe domnitor sa abdice in noaptea de 10/22–11/23 februarie 1866. La aceasta a contribuit insusi Al. I. Cuza, care nu numai ca nu a luat masuri in privinta factorilor reactionari, ci, intr-un discurs, se arata dispus sa renunte la tron in favoarea unui principe strain precum prevedea una din dorintele divanelor ad-hoc din 1857 (fapt sustinut si de o scrisoare adresata unui diplomat strain).
Pe actul iscalit de Cuza scria:
Doua zile mai tarziu, Cuza – impreuna cu sotia, amanta si cei doi fii – a parasit Bucurestiul spre Brasov.A fost instituita o locotenența domneasca alcatuita din Lascar Catargiu, Nicolae Golescu si colonelul Nicolae Haralambie din partea armatei. Conducerea guvernului a revenit lui Ion Ghica; apoi Senatul și Comisia au proclamat ca domnitor pe Filip de Flandra, din casa domnitoare belgiana, dar acesta nu a acceptat coroana.Provizoratul locotenenței domnești a luat sfarsit abia dupa ce Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a acceptat sa devina principe al Romaniei, la 10 mai 1866. Proclamarea domnitorului Carol I si aprobarea Constitutiei din 1866 s-au facut printr-un plebiscit cu rezultate asemanatoare (peste 99% voturi pentru) cu cel din mai 1864.
Aceasta abdicare silita putea avea consecinte grave pentru Romania, pentru ca:
Restul vietii sale si-a petrecut-o in exil, locuind majoritatea timpului la Paris, Viena si Wiesbaden. A incercat sa revina in tara ca persoana privata, dar nu a reusit. Domnitorul Carol I a transmis cererile Consiliului de Ministri, care a refuzat sa acorde permis de intrare in țara.
A fost inmormantat initial la Biserica Domneasca de langa Palatul domnesc de la Ruginoasa, conform dorintei sale, iar dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, osemintele sale au fost mutate la Biserica Trei Ierarhi din Iasi.
Sursa: ro.wikipedia.org
După o lungă perioadă conflictuală cu regatul Ungariei, care făcea presiuni chiar mai mari decât…
Viața lui Dumitru-Silvestru Șoșoacă nu este ușoară nici măcar după excluderea sa din propriul partid,…
La 24 aprilie 1459, peste 40 de negustori din Brașov au fost trași în țeapă…
La 28 aprilie 1502 Se încheie traducerea în limba germană a letopisețului slavon al domniei lui…
În conștiința colectivă recentă a poporului român, Fenomenul Pitești are o mai mare rezonanță decât…
Din Stenogramele ședintelor Biroului Politic al Secretariatului Comitetului Central al PMR (n.r. Partidul Muncitoresc Român),…
Leave a Comment