Am stat lângă toți marii scriitori ai literaturii române contemporane. A fost un noroc și un miracol personal. Majoritatea trăiau modest, nu râvneau onoruri și funcții. Se iubeau, se respectau, se apărau reciproc, își împărțeau gloria și sărăcia, erau modele de oameni și de scriitori.
Când se stingeau, cei rămași spuneau „la revedere, pe curând”. Respectau codul onoarei și al frăției. Așa i-am cunoscut pe marii noștri scriitori de care mi-am legat destinul. Unde sunt „scriitorii” de astăzi? Până la moartea mea, voi trăi la fel ca scriitorii din vremea mea! Sunt cu Nichita Stănescu și Ion Stratan, ne jucam.
Laurian Stănchescu, scriitor și lurnalist român.
Foto: Laurian Stanchescu
"Ca urmare a Conferinței de la Viena din 5 aprilie - 5 mai 1941 privind noua ordine în Balcani, prin…
2 Mai 1864 - Momentul când marile puteri l-au acuzat pe Cuza de lovitură de…
Presa locală bulgară din Vidin relatează faptul că un istoric local sugerează ca Monumentul Eroilor…
După o lungă perioadă conflictuală cu regatul Ungariei, care făcea presiuni chiar mai mari decât…
Viața lui Dumitru-Silvestru Șoșoacă nu este ușoară nici măcar după excluderea sa din propriul partid,…
La 24 aprilie 1459, peste 40 de negustori din Brașov au fost trași în țeapă…
Leave a Comment