”Suntem români din moși-strămoși, trăim pe pământul nostru străbun”.
Aflându-mă de câteva ori printre enoriașii bisericii Sfinții Arhangheli Gavriil și Mihail, la ceremonia de comemorare a martirilor de la Roșa, am auzit aceste cuvinte și de la roșeneni născuți în primii ani de ocupație sovietică, și de la tineri de-o seamă cu Ucraina independentă.
S-au perindat câteva generații de la 1944 încoace, însă respirația lor ca români n-a devenit mai liberă. Din contra, românii de astăzi ar avea chiar mai multe motive să verse lacrimi, pășind dincolo de aceeași sârmă ghimpată întinsă de cotropitori. Așa cum plângeau părinții și buneii lor, când își vizitau rudele și nu le mai încăpea în piept bucuria de a auzi pretutindeni vorba românească.
Cititi intreg articolul pe ZorileBucovinei.com
Foto: ZorileBucovinei.com
"Ca urmare a Conferinței de la Viena din 5 aprilie - 5 mai 1941 privind noua ordine în Balcani, prin…
2 Mai 1864 - Momentul când marile puteri l-au acuzat pe Cuza de lovitură de…
Presa locală bulgară din Vidin relatează faptul că un istoric local sugerează ca Monumentul Eroilor…
După o lungă perioadă conflictuală cu regatul Ungariei, care făcea presiuni chiar mai mari decât…
Viața lui Dumitru-Silvestru Șoșoacă nu este ușoară nici măcar după excluderea sa din propriul partid,…
La 24 aprilie 1459, peste 40 de negustori din Brașov au fost trași în țeapă…
Leave a Comment