O poveste inedita: un ucrainean si-a dedicat intreaga viata instruirii copiilor romani in scolile cu predare in limba romana.
Mihail Simionovici Naţiuk, cu toate că este de origine ucraineană din satul Maliatinţi, raionul Chiţmani, şi-a consacrat întreaga viaţă instruirii copiilor români, desfăşurându-şi activitatea pedagogică în şcolile cu limba de predare română.
A fost o vrere a providenţei ca acest om cu inima mare să-şi făurească destinul printre români. Născut la 1 februarie 1928, a ajuns la o vârstă venerabilă, rămânând nedespărţit de mândra comună Voloca, unde şi-a încheiat cariera de profesor şcolar.
O poveste inedita: un ucrainean si-a dedicat intreaga viata instruirii copiilor romani in scolile cu predare in limba romana
La vârsta de doar 15 ani, după absolvirea a 7 clase (în limba română, anul 1943), s-a numărat printre cei 8 elevi din sat (4 băieţi şi 4 fete), trimişi la cursurile de pregătire la Şcoala Pedagogică din Cernăuţi, pe care le-a terminat peste 9 luni, în 1944.
În luna mai absolvenţii care cunoşteau limba română au fost trimişi în şcolile din raionul Herţa. Mihail a plecat cu trenul până la Noua Suliţă, a trecut Prutul pe podul plutitor, iar de acolo a ţinut drumul pe jos până la Hreaţca. Două nopţi a dormit în fân, într-un grajd. Şi-a potolit foamea, strângând spice rămase pe mirişte.
În august a avut loc conferinţa pedagogică, după care a fost repartizat, cu încă cu un tânăr din satul său natal, la Ştreanga, pentru a deschide şcoala de acolo. De fapt, şcoala era o căsuţă cu trei ferestre şi o singură clasă.
În pofida vârstei fragede, Mihail a fost numit director. Unul lucra de dimineaţa, altul după amiază. Cei doi tineri învăţători îşi duceau traiul în cancelarie. Deşi a trecut amar de vreme de atunci, domnul profesor evocă în amănunte acele zile şi primii lor elevi – 64 de copii din Ştreanga.
Cititi intreg articolul pe ZorileBucovinei.com