Bucovina

”CA EI NU MAI SUNT ÎN ZILELE NOASTRE!” Un triptic al jertfei supreme pentru perenitatea românilor

”CA EI NU MAI SUNT ÎN ZILELE NOASTRE!” Un triptic al jertfei supreme pentru perenitatea românilor

M-am convins nu o dată că intuiția, sensibilitatea artistică, acea neasemuită scânteie hărăzită de divinitate, le ajută oamenilor talentați mai mult decât orizontul cunoștințelor acumulate. Un exemplu viu al faptului cât de nepătrunse sunt enigmele actului de creație ne servește pictorul Mihai Alisavetei din Cernăuți, cu rădăcini în suburbia Roșa. Deși face parte din neamul românesc din Bucovina, împrejurările i-au fost ostile în drumul cunoașterii propriei identități.

Am mai scris despre anevoioasa sa cale spre izvoarele străbune, despre ancestrala chemare a sângelui, care numaidecât este auzită de oamenii cu simțul frumosului. Mihai Alisavetei doar de câțiva ani a început să se aprofundeze în istoria neamului său, însă a reușit să realizeze o impresionantă galerie a înaintașilor – adevărați apostoli ai românismului în Bucovina. Bucuria revelațiilor, însă, îi este umbrită de un surâs amar, însoțit de constatarea: ”Ca ei nu mai sunt în zilele noastre!”.

”CA EI NU MAI SUNT ÎN ZILELE NOASTRE!” Un triptic al jertfei supreme pentru perenitatea românilor

La împlinirea unui secol de la ocuparea Bucovinei, când austriecii celebrau cu fast actul nelegiuitei tranzacții, Mihai Eminescu scria:

”… la 1777 această răpire fără de seamăn s-a încheiat prin vărsarea sângelui lui Grigore Chica…”. Iar cu prilejul dezvelirii bustului lui Grigore Ghica la Iași, fiind redactor la „Curierul de Iassi”, poetul Mihai Eminescu, prezent la eveniment, a evocat figura domnitorului martir şi „mişelia diplomaţiei” care: ”După răpirea bucăţii de pământ unde zac oasele domnilor noştri de la Dragoş Voievod până la Petru Rareş, după ce ni se luase vatra strămoşească, începătura domniei şi neamului moldovenesc şi în care doarme cenuşa lui Alexandru cel Bun, legiuitorul şi părintele ţării, şi a lui Ştefan Vodă, pavăza creştinătăţii întregi, după ce am pierdut pământul nostru cel mai scump, se asasinează, prin influenţa morală a Austriei, domnul care au îndrăznit a protesta contra neruşinatei răpiri. Popor românesc, mari învăţături îţi dă ţie această întâmplare!”.

Cititi intreg articolul pe ZorileBucovinei.com

Glasul.info

Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism Contact: redactie@glasul.info

Leave a Comment

Recent Posts

Să nu ucizi cuvântul! Poetul Cristian Bodnărescu

Ultima întâlnire culturală a diasporei româneşti, dar şi unul din ultimele evenimente dinaintea crizei pe…

15 ore ago

Andrei Popete Pătrașcu: Scrisoare deschisă către Ministrul Culturii, domnul Demeter András István

Domnule Ministru, Vă adresez prezenta scrisoare deschisă din preocupare pentru respectarea demnității instituționale și a…

16 ore ago

GALINA RĂDULEANU: PREZENT!

A plecat la Domnul, lin ca nădăjduitoarea lumină a unui crepuscul auriu, la venerabila vârstă…

o zi ago

Angela Negrotă are nevoie de semnăturile voastre pentru a candida la primăria capitalei. Fii parte din schimbare!

Angela Negrotă: Glasul poporului român cheamă la fapte: semnează pentru renașterea Capitalei! Români din București,…

2 zile ago

Blestemul horthyst care bântuie din nou Ardealul, un afront adus memoriei martirilor români

Ne cramponăm ipocrit, de decenii, de etichete menite să culpabilizeze poporul român, „legionarism”, „extremism”, „naționalism…

3 zile ago

6 Noiembrie 1903 – În amintirea lui Zaharia Boiu, luminătorul școlii și al conștiinței românești din Ardeal

La 6 noiembrie 1903 se stingea din viață, la Sibiu, unul dintre marii luptători pentru…

7 zile ago