La 2 octombrie 1409 este atestată cea mai veche pisanie românească, cea de la Biserica din Streisângeorgiu, Hunedoara

La 2 octombrie 1409 este atestată cea mai veche pisanie românească, cea de la Biserica din Streisângeorgiu, Hunedoara.

Biserica Sf. Gheorghe din Streisângeorgiu este o biserică ortodoxă aflată în localitatea omonimă, în marginea orașului Călan, județul Hunedoara. Construită în stilul romanic, între 1313-14, pe locul unei biserici de lemn datate 1130-1140, biserica din Streisângeorgiu este una din cele mai vechi construcții medievale din Transilvania și România cunoscute până în prezent și păstrate în funcțiune.

Nu numai vechimea ce și arhitectura ei bine conservată, pictura valoroasă din trei perioade diferite: 1313-14, 1409 și 1743, și nu mai puțin situl arheologic, fac din această biserică una dintre cele mai prețioase monumente de arhitectură medievală transilvană.

La 2 octombrie 1409 este atestată cea mai veche pisanie românească, cea de la Biserica din Streisângeorgiu, Hunedoara

Săpăturile arheologice au relevat vechimea neașteptat de mare a bisericii, din anii 1313-1314, conform inscriptiei slavo-române din biserică. Inscripția a fost descoperită în altarul bisericii, în timpul unor sondaje asupra pereților. Mormintele din jurul bisericii datează din secolele XII-XIII.

Stratigrafia mormintelor și alte date au permis concluzia că înaintea bisericii de zid, a existat o biserică de lemn, cu același plan și aceleași dimensiuni datată în a doua jumătate a secolului al XI-lea.

Textul inscripției slavo-române de la 1313 în forma găsită pe zid:

“În anul 1313/1314 am făcut biserica

cu ajutorul sfântului Gheorghe

și al Maicii Domnului si al tuturor

sfinților, întru ajutorul

și iertarea păcatelor cneazului

Balea și întru ajutorul și mântuirea

și iertarea păcatelor

popii Naneș

și ale lui Teofil zugravul“

Note/Bibliografie:

^ G. Mihăilă, Studii de lingvistică și filologie, Editura Facla, Timișoara, 1981, p.10
Iorga, Nicolae (1926). „Cea mai veche ctitorie de nemeși români din Ardeal (1408-9)”. Academia Română, Memoriile Secțiunii Istorice III (VI): 171-175, București