La 4 NOIEMBRIE 1841 S-A NĂSCUT LA PESTA ALEXANDRU MOCIONI

La 4 NOIEMBRIE 1841 S-A NĂSCUT LA PESTA ALEXANDRU MOCIONI

La 4 NOIEMBRIE 1841 S-A NĂSCUT LA PESTA ALEXANDRU MOCIONI

A debutat în politică la vîrsta de numai 24 de ani, devenind deputat în mai multe legislaturi din Camera Ungară a Parlamentului de la Budapesta. Discursurile sale în cadrul Parlamentului maghiar l-au făcut unul dintre cei mai faimoşi, dar şi cei mai redutabili adversari politici, deoarece proiectele sale de lege vizau direct protejarea drepturilor naţiunilor conlocuitoare din Ungaria Mare, mai ales protejarea drepturilor românilor.

Crezul său politic era cooperarea dintre naţiuni şi combaterea poziţiei partidelor care se opuneau recunoaşterii drepturilor celorlalte naţiuni. Datorită acestui fapt, la 3 iulie 1870, ziarul Hon, în semn de apreciere pentru stilul discursului său, îl numeşte “atletul libertăţii”. Printre altele, Alexandru Mocioni a prezentat în Parlamentul maghiar primul proiect de lege pentru înfiinţarea unui teatru românesc sau petiţia tinerilor români pentru a dezbate proiectul de lege pentru înfiinţarea unei universităţi în limba română, la Cluj.

Alexandru Mocioni a propus şi a sprijinit înfiinţarea, la 7 februarie 1869, a Partidului Naţional Român din Banat, al cărui preşedinte a fost timp de patru luni. Pentru a-şi propaga ideile şi a lămuri publicul în privinţa crezului său politic, el a scris în ziarele contemporane sau a combătut articole partizane scrise la Budapesta, care atacau acţiunile sale. Retragerea sa din Parlament a avut loc la 18 aprilie 1874, deoarece legislatura din acea vreme interzicea, mai nou, discutarea chestiunilor naţionalităţilor.

Alexandru Mocioni a fost şi un om al culturii. A fost pianist, compozitor de muzică clasică şi animator cultural. În 1864, a compus Pansées Fugitives pentru pian (12 compoziții lirice cuprinse în două caiete cu câte șase piese și trei sonate). În 1893, pentru a veni în sprijinul politicii naţionale, a înfiinţat, ziarul timişorean „Dreptatea”, avîndu-l pe Corneliu Daiconovici ca director şi pe Valeriu Branişte ca redactor responsabil. În ultima parte a vieţii sale, Academia Română l-a înştiinţat că doreşte să-l primească în rîndurile sale, însă, bolnav fiind şi ştiind că nu va putea merge la Bucureşti pentru a participa la dezbateri, a refuzat propunerea.

Alexandru Mocioni s-a stins din viaţă la 1 aprilie 1909, la Birchiş, şi a fost înmormîntat la Foeni, în mausoleul familiei.

Sursa/Autor: Mária Berényi