De ce nu m-am bucurat, dar nici n-am plans, la moartea lui Neagu Djuvara

De ce nu m-am bucurat, dar nici n-am plans, la moartea lui Neagu Djuvara

Spre deosebire de cohortele din sleahta progresisto-sorosista care a organizat o monstruoasa cheta de lacrimi de crocodil la moartea lui Neagu Djuvara, dandu-se care mai de care peste cap ca Greuceanu, incercand fiecare sa para cat mai afectat de disparitia cumanopatului Djuvara, am ales ca mai degraba sa fac putina lumina asupra activitatii antiromanesti a acestui asa zis “istoric”.

Mirat de mortile subite ale lui Verestoy Attila si Neagu Djuvara tocmai acum in apropierea zilei Micii Uniri, am postat pe o retea de socializare o mica mostra de umor negru:

De ce nu m-am bucurat, dar nici n-am plans, la moartea lui Neagu Djuvara

In timp ce unii au savurat mostra de umor, unii au gasit-o necuviincioasa sau au ramas nedumeriti de ce-l consider si Neagu Djuvara antiroman. Asadar am ramas dator unora dintre ei cu niste explicatii.

Pai sa vedem putin cam cum stau treburile in cazul asa zisului istoric Neagu Djuvara: Alex Mihai Stoenescu, istoric premiat de catre  ACADEMIA ROMÂNĂ spunea la un moment dat urmatoarele: “Cartile lui Boia si Djuvara sunt acumulari de falsuri istorice”.

In timp ce intreaga propaganda progresisto-sorosista rostogoleste pupincurisme morbide la adresa lui Neagu Djuvara, eu unul am ales sa nu ma aflu si eu printre acesti lustruitori de cozi de topor.

Dupa cum bine spunea unul dintre prietenii de pe o retea de socializare prin intermediul unuia dintre cele mai obiective comentarii: nici nu ma bucur, dar nici nu plang pentru moartea lui Neagu Djuvara.