De ce nu m-am bucurat, dar nici n-am plans, la moartea lui Neagu Djuvara, Foto: captura Facebook
De ce nu m-am bucurat, dar nici n-am plans, la moartea lui Neagu Djuvara
Spre deosebire de cohortele din sleahta progresisto-sorosista care a organizat o monstruoasa cheta de lacrimi de crocodil la moartea lui Neagu Djuvara, dandu-se care mai de care peste cap ca Greuceanu, incercand fiecare sa para cat mai afectat de disparitia cumanopatului Djuvara, am ales ca mai degraba sa fac putina lumina asupra activitatii antiromanesti a acestui asa zis “istoric”.
Mirat de mortile subite ale lui Verestoy Attila si Neagu Djuvara tocmai acum in apropierea zilei Micii Uniri, am postat pe o retea de socializare o mica mostra de umor negru:
[alert-success]“Centenarul provoaca alergii mortale antiromanilor: Verestoy Attila si Neagu Djuvara n-au mai suportat!”[/alert-success]
In timp ce unii au savurat mostra de umor, unii au gasit-o necuviincioasa sau au ramas nedumeriti de ce-l consider si Neagu Djuvara antiroman. Asadar am ramas dator unora dintre ei cu niste explicatii.
Pai sa vedem putin cam cum stau treburile in cazul asa zisului istoric Neagu Djuvara: Alex Mihai Stoenescu, istoric premiat de catre ACADEMIA ROMÂNĂ spunea la un moment dat urmatoarele: “Cartile lui Boia si Djuvara sunt acumulari de falsuri istorice”.
[alert-success]“Nu sunt cărți de istorie. Conțin multe falsuri istorice, manevrate pentru a specula incultura. Sunt opinii libere, eventual eseuri pe subiecte de istorie.
Ele se încadrează unui curent politic de propagandă negativistă și antinaționalistă care vrea să schimbe percepția despre identitatea națională românească („depășită”, „marginală”, „provincială”, „ficționară”, „mitologică”), pe care autorii nu și-o asumă, în favoarea unei identități europene generale în care elementele identitare românești să dispară și România să fie un grup de regiuni culturale diferite, aparținând de fapt altor spații: Transilvania, Ungariei și Occidentului; Moldova Ortodoxiei răsăritene, Muntenia balcanismului, poporul român devenind doar o limbă locală, ca accident istoric”, sustine istoricul Alex Mihai Stoenescu[/alert-success]
In timp ce intreaga propaganda progresisto-sorosista rostogoleste pupincurisme morbide la adresa lui Neagu Djuvara, eu unul am ales sa nu ma aflu si eu printre acesti lustruitori de cozi de topor.
Dupa cum bine spunea unul dintre prietenii de pe o retea de socializare prin intermediul unuia dintre cele mai obiective comentarii: nici nu ma bucur, dar nici nu plang pentru moartea lui Neagu Djuvara.
11 iunie 1896 Procesul de presă dela 11/23 iunie al „Foii Poporului" (La Curtea de…
Dacă ai petrecut măcar câteva minute în fața raftului de cosmetice sau pe un forum…
Foto: Reconstituire făcută cu AI În istoria zbuciumată a românilor din Transilvania, anii celui de-Al…
În primele decenii ale secolului al XIX-lea, Bucureștiul începea să cunoască influențele civilizației occidentale, iar…
8 iunie 1897 - Șomcuta Mare. Dr. N. Nilvan si Vasile Dragos sunt pedepsiți cu…
4 IUNIE 1942 – PIRU. O MĂRTURIE DESPRE DEMNITATEA ROMÂNILOR ÎN VREMURI DE ÎNCERCARE Istoria…
Leave a Comment