Site icon

DULCEA BUCOVINĂ – MULŢI AU RÂVNIT-O ŞI AU ASUPRIT-O

DULCEA BUCOVINĂ – MULŢI AU RÂVNIT-O ŞI AU ASUPRIT-O, Foto: Zorile Bucovinei

DULCEA BUCOVINĂ – MULŢI AU RÂVNIT-O ŞI AU ASUPRIT-O, Foto: Zorile Bucovinei

DULCEA BUCOVINĂ – MULŢI AU RÂVNIT-O ŞI AU ASUPRIT-O

SAGA UNUI ROMÂN DESCHIABURIT, AJUNS ÎN „RAIUL” BOLŞEVIC

DULCEA BUCOVINĂ – MULŢI AU RÂVNIT-O ŞI AU ASUPRIT-O

Amară a fost şi mai este soarta românului statornicită de vitregiile istoriei în calea răului. Or, nu de puţin curaj şi cutezanţă au avut nevoie românii autohtoni, trăitori de veacuri ai acestor meleaguri străbune, după ce Austro-Ungaria, în 1774, a rupt o bucată din trupul Ţării de Sus a Moldovei lui Ştefan cel Mare, ca s-o numească apoi ducatul Bucovina. Mulţi au râvnit-o şi au asuprit-o.

Iar bietul român, numai bine a scăpat de o asuprire şi a năvălit alta, şi mai aspră, distrugătoare de neam – „eliberarea” din 1940, 1944 de către sovietici.

DULCEA BUCOVINĂ – MULŢI AU RÂVNIT-O ŞI AU ASUPRIT-O

Ca şi majoritatea românilor, rupţi de la sânul Ţării, familia lui Dumitru Macreniuc din Crasna Putnei a avut de suferit în consecinţa „eliberării” forţate a ţinutului. Născut la 7 octombrie 1942, Dumitru nu avea nici doi anişori, când, împreună cu familia, s-a trezit în altă ţară străină, cu o nouă orânduire, în care valorile creştine şi morale, în care au fost educaţi românii băştinaşi, deveneau crime de stat, iar ei  – „duşmani” ai noii puteri, instaurate pe sânge şi moarte, pe osemintele martirilor ce s-au sacrificat pentru credinţă, neam şi ţară.

Cititi intreg articolul pe ZorileBucovinei.com

Exit mobile version