Un cuplu de impostori la conducerea Ministerului în primul guvern de impostori de după 22 decembrie 1989: Mihai Șora și Paul Cornea

Un cuplu de impostori la conducerea Ministerului în primul guvern de impostori de după 22 decembrie 1989: Mihai Șora și Paul Cornea

Recenta intervenție „din public” a dlui doctor Mihai Târnoveanu împotriva lui Mihai Șora, cu acuzații neștiute până acum, mă îndeamnă să intervin cu câteva întrebări și comentarii: Numirea ca ministru a lui Mihai Șora în guvernul Petre Roman ne obligă să ne aducem aminte de trecutul kominternist al tovarășului Șora!

N-am știut că a fost consilier al Tovarășei Ana Pauker, la vremea aceea cea mai puternică femeie din lume, cum o declara presa americană. Păi pentru acest capitol din CV-ul său, Mihai Șora trebuia să ne ofere până acum o explicație amănunțită! Ce merite, ce servicii aduse cauzei revoluției proletare l-au recomandat pentru acest post? Plecarea sa în Franța de pe băncile studenției – despre care ne-a vorbit într-un interviu recent, nu cumva l-a împiedicat să-și încheie studiile univesitare?

Un cuplu de impostori la conducerea Ministerului în primul guvern de impostori de după 22 decembrie 1989: Mihai Șora și Paul Cornea

Mai exact spus: domnul ministru și-a terminat facultatea, are licența luată! Pun această întrebare și dlui Paul Cornea, despre care i-am auzit pe mai mulți colegi că nu are studii universitare! În mod sigur nu a fost student la vreo facultate de litere, la cea din București nicicum!

Așadar, e destul de probabil ca după 1990 în fruntea Învățămânului din România să fie postați doi impostori, două persoane care nu s-au învrednicit să treacă prin exigențele unui examen de licență! În aceste condiții devine „pardonabilă” ușurința iresponsabilă cu care cei doi miniștri, unul plin, altul secretar de stat cu învățămîntul spuperior, au patronat înființarea de pe o zi pe alta a învățămîntului universitar particular, privat, înainte ca să fie elaborată vreo lege cu acest obiect!

Dezastrul care a urmat, inclusiv miile de licențe false, miile de doctorate mințite, își are rădăcinile în cele câteva luni de ministeriat dezastruos, al unor impostori, al unor falsificatori de date, de declarații, de acte!… Nu știa Petre Roman pe cine bagă în echipa de guvernare?! Evident, Petre Roman dacă ar fi avut urmă de bun simț nu se cocoța el în funcția de prim ministru, pentru care nu avea nicio pregătire, nicio experiență, niciun merit!

Domnul Mihai Târnoveanu îi impută lui Mihai Șora și felul cum a tratat problema profesorilor români alungați din localitățile cu populație maghiară mai consistentă sau majoritară. Îi dau dreptate, deși îl consideram vinovat numai pe Ion Iliescu, susținător pe față al pretențiilor obraznice, nemăsurate, ale UDMR! Dar el, ditamai ministru, ce a păzit?!

Aflu din intervenția dlui doctor Târnoveanu că impostorul Șora minte și-n ultima clipă, când se dă demisionar din guvern. Individul s-ar fi vrut eternizat ministru! Nu se dădea dus! Nici vorbă să-și dea demisia. Dacă totuși a făcut-o, așa cum știam și eu, asta înseamnă că nimeni nu-i perfectul ticălos. Au și ei momente când îi lovește demnitatea!

Nu știu cine este vinovat de minciuna cu „Biblioteca pentru toți”, cum că ar fi opera aceluiași Șora! Dar nici nu s-a grăbit Mihai Șora să corecteze paternitatea falsă care i se atribuise… Colecția „Biblioteca pentru toți” a debutat înainte de 1900… O întrebare mai veche, la care nu am primit nici până azi răspuns: Paul Cornea, ca mare lider utecist, a putut să stea deoparte când s-a produs marea „epurare” din mai 1948, soldată cu arestarea a mii de studenți?!

Nu a avut nicio contribuție? Doar era unul dintre secunzii lui Ion Iliescu, primul dintre uteciștii din țară?! Așadar, în 1990 ajungea ministru al studențimii române unul dintre marii torționari ai studențimii din anii „odiosului / obsedantului deceniu”! Mai mare batjocură nu putea fi decât prezența lui Valter Roman în fruntea Guvernului, prin fiul impostor!

Despre Paul Cornea ar mai fi multe de spus, inclusiv despre conflictul său cu studentul Adrian Păunescu. O poveste tare frumoasă, pe care poate că se găsește un martor ocular s-o relateze…

Deocamdată atât!

Ion Coja