Dacă la Dăncilă e înaltă trădare că s-a întâlnit cu israelieni, atunci la Crin Antonescu cu legea 217/2015 oare ce o fi?

Dacă la Dăncilă e înaltă trădare că s-a întâlnit cu israelieni, atunci la Crin Antonescu cu legea 217/2015 oare ce o fi?

La vremea respectivă, când se vehicula implementarea legii cunoscută ulterior sub numele de legea 217/2015, PNL-ul încă se afla pe cai mari, iar Crin Antonescu era considerat locomotiva formațiunii liberale.

Cu toate acestea, am avut surpriza să constatăm că până și unii dintre cei mai vehemenți contestatari ai oricărei forme de extremism din România, au considerat împrejurările în care a apărut această controversată lege 217/2015 ca fiind unele străine de mediul politic, social și cultural românesc. Cu alte cuvinte, inițiativa implementării unei asemenea legi pe plaiurile mioritice era străină de societatea românească.

Ba chiar au fost unele voci mai curajoase, voci demne de luat în seamă din societatea românească, care au spus că acea lege e străină de etosul românesc și a venit „de undeva” în plic pentru Crin Antonescu & comp., o lege care până și prin redactarea sa dădea semne că ar fi fost concepută și formulată din afara României.

O asemenea lege, care nu ia în calcul și extremismul bolșevic, care nu incriminează stalinismul, crimele împotriva românilor, poliția politică din una dintre perioadele cele mai negre pentru neamul românesc, începând cu 1948 și până la mijlocul anilor ’50, care ocolește în mod special torționarii din închisorile bolșevice din România, poate fi considerată plăsmuirea cuiva care respectă memoria deținuților politici din timpul regimului comunist?

Cârcotașii spuneau la acel moment că aceasta era modalitatea prin care Crin Antonescu își face lobby pe lângă americani, după ce devenise indezirabil, plătind pentru niște declarații făcute  împotriva SUA.

Păi dacă la Dăncilă e înaltă trădare că s-a întâlnit cu israelieni, atunci la Crin Antonescu cu legea 217/2015 oare ce o fi?