Am stat mult pe gânduri, dacă să publicăm sau nu acest articol, pentru că este un subiect extrem de sensibil, o adevărată cutie a Pandorei. Însă este o cutie a Pandorei din care izvorăște multă durere și năduf pentru suflarea românească.
Bilingvismul este invocat aproape cu omniprezență atunci când convine comunității maghiare, însă în practică situația nu este nicidecum una biunivocă, ci se înclină preponderent balanța într-o singură direcție. Fie că e vorba de sistemul de învățământ de stat sau de cel privat, în cele două județe din inima României, limba română este o paria, fiind hăituită ca într-o adevărată epocă a vânătorilor de vrăjitoare, într-un soi de cruciadă nebună, o luptă plină de fanatism cu limba română, o luptă nedemnă pentru o cauză profund nedreaptă și nelegitimă.
Profitând de influența politică în zonă și de dominarea celor două județe la nivel politic prin intermediul UMDR, în sistemul de învățământ din această parte a țării se petrece o adevărată epurare a limbii române.
Am examinat cu atenție situația din cele două județe din inima țării după ce am primit mai multe semnale și sesizări din partea românilor de acolo, și am constatat că în foarte multe cazuri, cei numiți politic pe filiera UDMR în sistemul de învățământ din zonă nu se mulțumesc doar să-și apere propriile interese identitare și culturale, ci se folosesc de funcțiile lor ca de niște pârghii prin care să lovească fără oprire în minoritatea românească din secuime.
Așa se face că în unele cazuri s-a ajuns la situații aberante, când prin anumite artificii camuflate în necesitatea adoptării unor măsuri administrative, prin comasare sau desființare, s-a ajuns exclusiv numai la învățământ desfășurat în limba maghiară, chiar până și în puținele localități din cele două județe unde românii sunt majoritari.
De altfel, paradoxul în unele dintre acele localități este unul major: deși majoritatea locuitorilor au nume românești, religie ortodoxă și conștiința că sunt români și se trag din familii de români, aproape toți sunt vorbitori de limbă maghiară și puțini dintre ei mai cunosc limba română, limba strămoșească.
Șovinismul practicat de către unii dintre liderii UDMR și în acest domeniu al învățământului la nivel local, a amplificat acest fenomen al maghiarizării instituționale prin intermediul învățământului. Maghiarizarea nu este ceva de domeniul istoriei, ea se petrece aievea, chiar sub ochii noștri și sub indulgența imbecilă a statului român.
Pentru că românii din comuna Zagon, județul Covasna, au avut curajul să participe la București la un marș împotriva oficializării limbii maghiare în administrație, primarul Kiss Jozsef din comuna Zagon a avut neobrăzarea de a-i chema pe participanții de la marșul de la București, pentru a-i muștrului serios. Noroc cu un tânăr de ipravă care a ieșit plin de curaj pentru a apăra dreptul la identitate al românilor, dreptul de a vorbi limba română.
Incidentul este descris de președintele Asociației Calea Neamului, doctorul Mihai Tîrnoveanu:
Un tânăr din Zagon îi dă o replică antologică primarului Kiss din Zagon care crede că românaşii din Florile Zagonului nu au știut pentru ce au fost la București pe 29 iulie, când s-a contestat Codul Administrativ, prin adoptarea căruia limba maghiară ar deveni a doua limbă oficială în România.”, a scris pe facebook Mihai Tirnoveanu
Și cu toate acestea, acolo sus la București, niște imbecili au putut vota noul Cod Administrativ, ba chiar să se și mândrească apoi că au făcut o asemenea ticăloșie.