La 16 martie 1705 Antim Ivireanul a fost ales episcop de Râmnic

A a fost exilat în anul 1716. Și-a dat viața ca un martir pentru credința creștină, fiind ucis de ostașii care îl escortau pe drumul exilului.

Antim Ivireanul, născut în Iviria (Georgia de astăzi) și asasinat în 1716 în Rumelia, a fost un autor, tipograf, gravor, teolog, episcop și mitropolit român de origine georgiană.  Mitropolit de București, autor al unor celebre Didahii, ce reprezintă o colecție de predici folosite la Marile Sărbători de peste an, Antim Ivireanul a fost o personalitate culturală remarcabilă a literaturii române vechi. A fost cel care a înființat prima bibliotecă publică în Bucureștiul de astăzi, în secolul XVIII.

Biserica Ortodoxă Română îl prăznuiește pe data de 27 septembrie pe unul dintre martirii neamului românesc. Cu toate că Antim Ivireanul s-a născut în Iviria (Georgia de astăzi), în anul 1650, el și-a dedicat viața apărării creștinismului românesc, punându-și activitatea în slujba bisericii românești din Țara Românească. 

Căzut rob în mâinile turcilor, și dus la Constantinopol, este ulterior eliberat, ajunge să se călugărească sub numele Antim și să fie hirotonit ieromonah. În jurul anilor 1689-1690, Constantin Brâncoveanu îl aduce în Țara Românească, încântat de talentul georgianului pentru sculptura în lemn, caligrafie, pictură, broderie, precum și faptul că învățase limbile greacă, arabă și turcă.

Ajuns în Țara Românească Antim Ivireanul a învățat limbile română și slavonă, precum și meșteșugul tiparului. În 1691 i s-a încredințat conducerea tipografiei domnești din București, în care a imprimat 4 cărți.

La data de 16 martie 1705 Antim Ivireanul a fost ales episcop de Râmnic, hirotonisirea având loc în ziua următoare. Una dintre primele măsuri pe care le-a luat în această calitate a fost instalarea unei tipografii la Râmnic.

Rolul jucat de către Antim Ivireanul în propășirea culturii române a fost unul atât de important încât a ajuns la conflict cu primul domnitor fanariot al Țării Românești, Nicolae Mavrocordat.

Atitudinea sa de apărător neobosit al identității creștine și ale drepturilor poporului român, dublată și de atitudinea fățiș antiotomană, a făcut ca la cererea fanariotului Nicolae Mavrocordat să fie înlăturat din funcție și condamnat la exil pe viață în Mănăstirea Sfânta Ecaterina de la Muntele Sinai. Antim Ivireanul n-a mai ajuns însă la mănăstirea din Sinai, el fiind asasinat de către escorta turcilor care-l duceau către exil, iar trupul său a fost aruncat în râul Marița, în apropiere de Adrianopol.