26 septembrie 1901: O coroană depusă la mormântul lui Avram Iancu le-a adus exmatricularea și un proces

Gheorghe Novacovici, Ioan Scurtu și Coriolan Steer, cei trei studenți români de la Cluj care la 31 Decembrie 1899 depuneau la mormântul lui Avram Iancu de la Țebea o coroană cu tricolor și inscripția „Tinerimea română, lui Avram Iancu. Dormi în pace, noi veghem”, intonând „Deșteaptă-te române!”

Pentru gestul lor, autoritățile maghiare le-au intentat proces celor trei studenți, aceștia fiind condamnați. Acțiunea i-a costat nu doar exmatricularea, ci și temniță grea.

„Tinerimea română, lui Avram Iancu. Dormi în pace, noi veghem”

„Sărmanul Gheorghe cel mult hărţuit de soartă, Gheorghe cel vesel, Gheorghe cel vecinic spiritual şi ironic s’a stins fără aşteptare. El a fost figura cea mai cunoscută şi mai populară a studențimii noastre.

Dar reputaţia generală şi-a stabilit-o acum sunt zece ani, când dimpreună cu alți doi colegi Ioan Scurtu şi Goriolan Şteer el a depus la mormântul delà Ţebea cununa studențimii din Cluj. Procurorul a intentat celor trei inimoşi tineri proces şi tribunalul din Deva i-a osândit la câte o lună şi jumătate de temniţă.

Universitatea din Cluj a mai adăugat la asta eliminarea celor trei tineri delà toate facultăţile din Ungaria. Ei fură atunci siliţi să pribegească în străinătate la Graz şi Viena. Novacovici merse în Austria. Numai târziu ministrul iertă fapta frumoasă pornită din un avânt generos al unei inimi pline de idealism.

Acasă Gheorghe Novacovici a luat parte la mai multe campanii electorale. Îmbrăcat adesea în haine ţărăneşti el a cutrierat satele cercurilor delà Nădlac, Pecica, Sasca dovedindu-se un neîntrecut agitator. Vesel şi inteligent, neliniştit şi uşuratic, Novacovici a fost un tip de adevărat bohém, care nu cunoştea oroare mai mare decât liniştea unei vieţi ordonate. El a sucombat acestei patimi.

Acum câteva zile încă bolnav, el a zis unui prieten: Cel dintâi suflu rece al vântului de toamnă mă va stinge. Mai curând decât s’ar fi putut crede, prorocirea lui s’a împlinit. Moartea lui va stîrni regrete generale. Le împărtăşim şi noi al căror colaborator a fost.”, scria Tribuna la data de 5 septembrie 1908

Poezia rostită de Gheorghe Novacovici, versuri compuse ad-hoc, în care cinstea memoria eroului național Avram Iancu la mormântul de la Țebea, a înflăcărat inimile și sufletele moților prezenți la eveniment, care au început să intoneze cântece patriotice împreună cu studențimea clujeană. Asta până ce evenimentul a fost oprit de jandarmii unguri care confiscă coroana pe care scria „Tinerimea română universitară, Eroului Naţional Avram Iancu, 1848, dormi în pace, noi veghem”, și îi arestează pe studenți.

„În luna decembrie a anului 1899, Ioan Scurtu publică poeziile „Procurorul hienă” şi „Fluierul lui Iancu”, precum şi articolul „Pretindem satisfacţie”, iar Gheorghe Novacovici publică un „Apel la tinerime”, toate cu scopul de a provoca o reacţie fermă la batjocorirea eroului naţional”, scrie dacoromania-alba.ro