Guvernarea acuză UDMR-știi că promovează segregarea etnică și că „par să ignore că documentul istoric proclamă unirea, nu separarea unor părți ale statului”

Proiectul legislativ inițiat de către mai mulți parlamentari UDMR-iști, care se referea la “implementarea” unor norme legislative care să asigure reprezentarea proporțională a minorităților naționale istorice în instituțiile administrative la nivel local, național și european, nu se bucură de susținerea Guvernului României, care chiar acuză UDMR-ul că promovează segregarea etnică.

Iată câteva dintre ideile principale care se arată în punctul de vedere al Guvernului cu privire la propunerea legislativă:

„Nicio normă de drept internațional nu reglementează necesitatea asigurării exercițiului acestor drepturi prin aranjamente de tip politico-administrativ sau teritorial definite pe criteriul etnic (prin enclavizare). Cel mai recent, acest lucru a fost susținut în cuprinsul Opiniei Comisiei de la Veneția privind proiectul de lege privind statutul etno-cultural al Raionului Tărăclia, în sensul în care nu există vreun drept la aranjamente teritoriale de orice fel pentru minoritățile naționale, dedus din dreptul internațional. Dimpotrivă, dreptul internațional pune accentul pe necesitatea integrării acestor persoane în societățile în care trăiesc concomitent cu exercitarea dreptului la identitate (o confirmare suplimentară a dimensiunii individuale a acestor drepturi consacrată în plan internațional). Or, evident, aceste obiective nu pot fi atinse prin aranjamente care conduc la segregare pe criteriul etnic.”

” Drepturile persoanelor aparținând minorităților naționale prevăzute în inițiativa legislativă rezultă din interpretarea dată de inițiatorii acesteia unor puncte din Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918. Printre aceste drepturi se regăsește și dreptul de a solicita înființarea unei ”regiuni de dezvoltare separată”, care să beneficieze de un ”statut de autonomie specială”. Deși dau propria interpretare ”principiilor fundamentale la alcătuirea 12 noului Stat Român” enumerate în cuprinsul punctului III al Rezoluțiunii, inițiatorii propunerii legislative par să ignore că documentul istoric proclamă unirea, nu separarea unor părți ale statului care avea să fie cunoscut ca România Mare„

”Dreptul de reprezentare la guvernarea țării”, precizat la subpunctul 1 al punctului III din Rezoluțiunea Adunării Naționale de la Alba Iulia din decembrie 1918 nu poate fi înțeles în sensul dat de prevederile art. 6 din propunerea legislativă: angajarea personalului ministerelor și serviciilor publice deconcentrate ”proporțional cu numărul persoanelor care aparțin minorităților naționale”. Apartenența la o minoritate națională nu poate fi considerată un criteriu pentru intrarea în corpul funcționarilor publici (calitate deținută de majoritatea angajaților unui minister)

” Dinstinct de cele mai sus învederate, semnalăm faptul că două inițiative legislative prin care se preconiza reglementarea Statutului de autonomie al Ținutului Secuiesc (Plx. 87/2004 și Plx. 295/2005) s-au aflat în dezbaterea Camerelor Parlamentului, fiind respinse definitiv la 29.06.2004, respectiv la 25.09.2012. Cu acel prilej, în comisiile de specialitate și în plen, s-a învederat neconstituționalitatea flagrantă a soluțiilor normative preconizate, întrucât se urmărește ”crearea unei entități statale distincte, paralelă cu statul național român”, având ca fundament ”autonomia teritorială pe criterii etnice”. „