La data de 2 aprilie 1711 avea loc tratatul de alianță dintre Moldova și Rusia, încheiat la Luțk între Dimitrie Cantemir și țarul Petru I. Acest tratat prevedea o alianță militară antiotomană, dar prin el se recunoștea și domnia ereditară în familia Cantemireștilor și autoritatea absolută a domnului.
Anumiți istoricii mai radicali spun chiar că acesta este momentul când s-a deschis ciopârțirea teritorială a Principatului Moldovei, imperiului Rus deschizându-i-se apetitul pentru o apropiere tot mai intensă de gurile Dunării.
Deși Imperiul Otoman l-a desemnat în anul 1710 pe Dimitrie Cantemir pe tronul Moldovei, însărcinându-i acestuia misiunea de a-l supraveghea îndeaproape pe Brâncoveanu, pe care turcii îl suspectau de uneltire împotriva Imperiului Otoman, domnitorul moldovean avea să încheie chiar el în anul 1711 un tratat secret cu Țarul Rusiei, Petru cel Mare.
Așadar, la 2 aprilie 1711, Dimitrie Cantemir încheia la Luțk în Rusia ( n.r. aflat azi în Ucraina), un tratat secret de alianță cu Petru cel Mare, țarul Rusiei. Întregul text al tratatului a fost redactat de Dimitrie Cantemir, conținând un număr de 17 articole.
Tratatul stipula faptul că domnitorul va domni pe viață, iar apoi domnia sa va fi transmisă pe cale ereditară, în afara cazului în care moștenitorii s-ar fi lepădat de Rusia sau de ortodoxie.
“După vechiul obicei moldovenesc, toată puterea să fie la domn” (art.VI).
Istoriografia sovietică prezintă însă lucrurile puțin cam diferit. Din corespondența adresată țarului Petru cel Mare al Rusiei, mai exact din colecția de documente sub numele de “Письма и бумаги императора Петра Великого (Memorii către Petru cel Mare)“, aflăm că statutul tratatului ruso-moldav era unul prin care rușii considerau că principatul lui Dimitrie Cantemir intra în “supușenie rusă“, iar Moldova se “alipea” la Rusia!?
Înfrângerea categorică a rușilor din Bătălia de la Stănilești a oprit definitiv aceste planuri, ba chiar și domnitorul Dimitrie Cantemir împreună cu familia sa a fost nevoit să se refugieze în Imperiul Rus, acolo unde și-a petrecut viața dedicându-se mai curând preocupărilor intelectuale, decât ambițiilor politice.