Categories: Transilvania

Arhitect maghiar: “Noi maghiarii ardeleni avem nevoie mult mai mare de-a vorbi limba română”

Kós Károly a fost un arhitect maghiar implicat activ în viața socială și politică din Transilvania. În jurul său s-a țesut așa numita mișcare transilvănistă, un grup al elitei culturale maghiare care milita în rândul comunității maghiare din Transilvania despre importanța cunoașterii istorice și a conviețuirii interetnice din Ardeal.

Ca arhitect, a avut un stil unic, original, atrăgând încă de la început atenția prin casa construită la Stana, pe care a numit-o Varjúvár. Dar Kós Károly nu s-a limitat doar la arhitectură: el a fost și scriitor, editor, grafician, etnograf și politician.

În scrierile sale, Kós Károly a vorbit și despre tensiunile interetnice din Ardeal, dar și despre obsesia maghiarimii de a maghiariza întreaga populație a Transilvaniei.

„Societatea românească este un duşman atât de natural pentru noi, că nu o vom putea câştiga de partea noastră, nici cu vorba bună, nici cu forţa. (…)Românul ardelean nu va fi niciodată ungur de bunăvoie. Nu are nevoie nici de învăţarea limbii maghiare – noi maghiarii ardeleni avem nevoie mult mai mare de-a vorbi limba română. Ei preferă să-şi înveţe copiii franceza şi germana. Dar nici conceptul statal maghiar nu va mai entuziasma românii noştri, după ce a luat naştere, în vecinătatea noastră imediată, o Românie liberă, naţională, una care se dezvoltă cu paşi uriaşi.

Situaţia noastră azi este aşa: însărăcita şi obosita societate maghiară din Transilvania, care şi-a pierdut speranţa, este nevoită să se retragă pas cu pas, în mod continuu, în toate aspectele în faţa românilor care avansează în rânduri unite, sub o unică conducere conştientă. Ne prevedem soarta şi nu ne putem aştepta la vreo minune. Noi înşine suntem slabi şi nu ne vine în ajutor, nici societatea, nici administraţia statului Ungariei Mari (…)”, Kós Károly, 1911

Hajnal Tibor

Hajnal Tibor

Leave a Comment

Recent Posts

17 septembrie 1906 – Surorile Boboc din Ilia Mureșană, eroinele panglicii tricolore

La 17 septembrie 1906, în satul Ilia Mureșană, două surori, Maria și Simina Boboc au…

11 ore ago

17 Septembrie 1896 – Procesul de presă al „Tribunei”, o filă de jertfă pentru demnitatea românească

La 17/29 septembrie 1896, în Cluj, în fața Curții cu jurați, s-a judecat unul dintre…

13 ore ago

16 -17 septembrie 1940 – Jertfa românilor din Sântion

În zilele sumbre ale toamnei anului 1940, după rănirea adâncă a trupului ţării prin Dictatul…

o zi ago

16-17 septembrie 1940 – Jertfa românilor de la Halmășd, Sălaj. Până şi un nou născut de doar 5 luni!

Istoria noastră națională este presărată cu lacrimi, sânge și jertfe, dar și cu dârzenie și…

o zi ago

16 septembrie 1940 – Jertfa martirică a familiei Boldea de la Brețcu, Covasna

Ziua de 16 septembrie 1940 rămâne înscrisă cu sânge în istoria satului Brețcu, județul Covasna,…

o zi ago

Masacrul de la Cerișa – 15-16 septembrie 1940, O rană adâncă în trupul neamului românesc

În zorii negri ai zilei de 15 septembrie 1940, satul românesc Cerișa, din județul Sălaj,…

3 zile ago