Monumentele românilor din Transilvania ostracizate, exilate la periferii

17 Iunie 2018, CAREI
O zi în care pașii m-au purtat către granița de nord-vest a României din dorința de a fi martorul inaugurării unui monument închinat în memoria suferinței românilor în urma Diktatului de la Viena din 1940.

Nici prin cap nu mi-a trecut că acolo, alături de mine și de alte sute de români, se afla un om, un militar de carieră care azi are inima sfâșiată de durere din cauză că un proiect de suflet, o statuie a marelui Voievod Mihai Viteazul, ridicată prin efortul financiar și bunăvoința cadrelor militare din această zonă a țării, este acum ostracizată și exilată din Piața Unirii din Oradea.

Acel monument de la Carei închinat memoriei deportaților și refugiaților români și evrei din 1940, era de asemenea și el ostracizat, pentru că i se refuzase amplasarea în diferite locuri din oraș, și era și el de asemenea la rândul lui un refugiat, ajuns numai prin bunăvoința bisericii
româneşti greco catolice Sf. Apostol Andrei în curtea interioară a acesteia.

Rugând o bună prietenă să-mi dea niște fotografii cu fostul cadru militar care se luptă azi ca un leu pentru a apăra statuia lui Mihai Viteazul din Piața Unirii din Oradea, am descoperit întâmplător că ne-am aflat la inaugurarea aceluiași monument în luna iune a anului trecut la Carei.

Nebănuite sunt căile Domnului și legăturile de suflet care se pot lega între românii care gândesc la fel. Singura amărăciune care-mi macină sufletul este să aud că se repetă povestea monumentelor românești exilate și ostracizate în acea parte a țării, și la Carei, și la Oradea, și la Satu Mare, și…

Însă, tot ce-i românesc nu piere! Sus Nația români!

Fandel Mihai