La 23 mai 1849 era asasinat de unguri prefectul Ioan Buteanu, unul din liderii revoluționarilor români transilvăneni de la 1848

La data de 15 mai 1848, Ioan Buteanu ținea o cuvântare în cadrul Marii Adunări de la Blaj prin care critica intenția revoluționarilor maghiari de a “uni” samavolnic Transilvania cu Ungaria, fără a cere și acceptul populației majoritare românești.

În vara aceluiași an, 1848, Ioan Buteanu se afla la Sibiu, acolo unde a primit o invitație de la Nicolae Bălcescu prin care îi se solicita să se alăture revoluției din Țara Românească, însă fiind foarte prins de treburi nu a putut să-i dea curs. Însă i-a cerut lui Avram Iancu să pledeze în cadrul Comitetului național pentru a lua măsuri „ca să putem ajutora pe frații de dincolo”.

Cu toate că în anul 1849 se declarase armistițiu între revoluționarii maghiari și moții lui Avram Iancu, un detașament de revoluționari unguri aflați sub conducerea maiorului Imre Hatvani a intrat prin surprindere în Abrud, unde i-au dezarmat pe români și s-au dedat la atrocități, iar pe prefecții romani Ioan Buteanu și Petru Dobra i-au luat prizonieri.

[alert-warning] [/alert-warning] [one_half] [/one_half]

În timp ce prefectul Petru Dobra a fost împușcat la Abrud, Ioan Buteanu a fost dus și închis la Brad.În timpul retragerii sale prin Baia de Criș, Hălmagiu și Gurahonț, maiorul Hatvani l-a spânzurat pe prefectul Buteanu fără judecată, în data de 23 mai 1849.

În anul 1934 s-a ridicat la Gurahonț un monument tip troiță din piatră, închinat celui care a fost prefectul Zarandului, revoluționarul pașoptist Ioan Buteanu.

[alert-warning] [/alert-warning]

“Se cuvine să deduc și operațiunile cetelor conduse de bravul prefect Buteanu din comitatul Zarand către Huedin. După o luptă scurtă, dușmanul fu respins și alungat. Satul se încinse de flăcări, pentru că paiele din garduri aprinzându-se prin pușcături, suflând și un vânt repede, focul se lăți preste casele din sat. Casele cruțate de foc în acea zi, fuseră aprinse în următoarea, de maghiari. Exemplul îl dete însuși judele curții, tot maghiar din acel sat. “, scria Avram Iancu în raportul înaintat „gubernatoriului” Transilvaniei, baronul Wolgemuth, in noiembrie 1849,