Vineri, 30 august 2019, participanții la Școala de Vară de la Carei au poposit în satul Marna Nouă din Câmpia Careiului, pentru a asculta noi mărturii ale refugiaților români în urma Dictatului de la Viena din 1940.
După o scurtă vizită la muzeul satului și mai apoi la biserica din sat, acolo unde preotul localității ne-a expus un scurt istoric al așezământului religios din acest sat, l-am cunoscut pe domnul Ghic Nicolae, în vârstă de 91 de ani, unul dintre exilații și refugiații din Marna Nouă aflați încă în viață.
Acesta ne-a făcut câteva mărturisiri tulburătoare despre una dintre cele mai negre pagini din istoria neamului românesc: violențele și actele odioase întreprinse împotriva românilor în Ardealul de Nord de către trupele horthiste însoțite de organizații paramilitare locale, sau chiar săteni maghiari din satele învecinate.
Potrivit mărturisirii domnului Ghic Nicolae, înregistrată de către echipa Școlii de Vară de la Carei, românii erau constrânși prin metode barbare să semneze declarații din care reieșea că sunt de acord să-și părăsească avuția și casele și să se refugieze în Regatul României.
“Jandarmii unguri, ăia cu penele roșii la pălărie, îi chemau pe români pe paza de noapte și îi băteau la tălpi cu un cauciuc acolo, și pe spate… Pe urmă au urmat alții și alții, și tot așa s-a întâmplat cu ei. Nu toți, dar aproape jumătate de sat au fost bătuți. (…)” , ne-a mărturisit Nicolae Ghic, un sătean din Marna Nouă, în vârstă de 91 de ani