Exprimare de angajat al Muzeului Național al Unirii Alba Iulia: „Se înfoaie apărătorii necondiționați ai istoriei valahe”

După descoperirea unui cuib de vipere la Universitatea Babeș-Bolyai (UBB) care lansa de-a lungul anilor atacuri la adresa lui Mihai Eminescu ( vezi Neobolșevicii lui Soros de la o Universitate de stat din Cluj, nou atac împotriva lui Eminescu), acum dăm din păcate peste un alt exemplu negativ, o minte rătăcită și deraiată tot pe acest traseu al UBB-ului, de data aceasta fiind vorba de  Facultatea de Istorie și Filosofie UBB.

Constatăm cu un imens dezgust că la UBB există un cuib de vipere antinațional, un cuib nociv care probabil oriunde în altă parte a lumii ar fi fost de mult exterminat, nicidecum hrănit la sân pe bani publici.

Un absolvent al Facultății de Istorie UBB, actual angajat al Muzeului Național al Unirii Alba Iulia, reacționează într-un mod total neașteptat după ce Lucian Boia a fost decorat de către președintele Ungariei și hulit pentru asta de o mare parte a societății românești, și catalogat ca trădător.

---

„Lucian Boia a fost decorat de președintele Ungariei. În mod firesc, ar trebui să fie un semn bun, al relaxării „războiului” istoriografic de pe cele două maluri ale Tisei, binevenit la centenarul Trianonului.
Trădare, trădare, trădare, de trei ori trădare, se înfoaie apărătorii necondiționați ai istoriei valahe.

Ce argument mai bun pt faptul că Boia nu e decât un trădător, iar opera lui o însăilare de falsuri, scrisă pentru a plăcea Budapestei, chibițează avocații neplătiți ai „istoriei adevărate”…

Biata Istorie și săracii istorici, mereu au fost chemați să slujească „vremilor”, să apere de la tribuna cunoașterii „interesele naționale” și să lupte împotriva „dușmanilor istoriografici”.

După ce ieri am văzut că istoricii comunismului sunt aruncați în meschinele lupte politice ale prezentului (noroc că pe Mele l-a „neconstituționalizat” CCR-ul), azi am aflat că, deși România a intrat în Europa, școala istorică, atâta câtă mai e, trebuie să băltească în ceaușismul propagandei logoreice bineplăcută urechilor fine ale neamului…

PS. Ar fi oare momentul, ca la un veac de la Trianon, să semneze și cele două istoriografii un tratat de pace?”, a scris pe facebook Dragoș Ursu

---

Marota iredentiștilor maghiari, vizibilă în foarte multe cazuri și la Lucian Boia, este aceeași precum aceasta redată de tânărul de istoric în rândurile de mai sus: istoria românilor scrisă pe timpul comunismului ceaușist trebuie „demitizată” și aromatizată cu parfum progresist, pe locuri chiar și antiromânesc dacă este posibil. Fie din prostie, fie din trădare, unii dintre tinerii istorici scăpătați de pe băncile UBB-ului cad prea tare în patima asta a „demitizării” istoriei românilor, alunecând spre adevărate campanii de antiromânism.

„Trădare, trădare, trădare, de trei ori trădare, se înfoaie apărătorii necondiționați ai istoriei valahe.”, sare istoricul Dragoș Ursu în apărarea lui Lucian Boia, angajat al Muzeului Național al Unirii Alba Iulia( sâc!?) La UBB nu se învață istoria românilor, ci doar istoria Transilvaniei, istoria „ardeleană”? S-a trecut deja la îndoctrinare secesionistă pe față? O asemenea frază rostită de nu de un chibițar întâlnit la piață, ci de un absolvent de istorie și angajat al unui muzeu național de istorie, te face automat să te întrebi acest lucru!

Fraza această de mai sus trădează un complex proces de spălare a creierului, de îndoctrinare cu valori total diferite de valorile identitare ale poporului român, total diferite de etosul românesc, de cultura română, de spiritualitatea românească.

Priviți captura de imagine de mai sus de pe contul de socializare a aceluiași tânăr istoric … „român”, cu creierii spălați la Universitatea Babeș-Bolyai (UBB). La ce ți-ar folosi ție ca român să faci bășcălie de ceremonia religioasă oficiată la mormântul lui Mihai Eminescu? Cu ce te încălzește sufletește? Am observat că la UBB se inoculează nu doar antiromânismul, curentul secesionist, ura împotriva lui Mihai Eminescu, ci și ura împotriva creștinismului, și în mod special împotriva ortodoxismului românesc.

Chiar și acolo unde istoria a fost clar de partea românilor, acești epigoni ai istoriografiei se screm să evidențieze numai părțile negative, lovind cu o furie tâmpă în valorile identitare românești, în eroii naționali, în valorile spirituale, transformându-se în niște unelte ale antiromânismului, în niște „idioți utili”, așa cum erau numite aceste suflete pierdute în manualele de manipulare și dezinformare ale bolșevismului internaționalist, devenit la un secol distanță… progresist.