Am remarcat din păcate în ultimii ani o anumită parte a clasei politice care a răspândit în societatea românească o ură de o prostie și o imbecilitate fără margini, atât cât s-a aflat în opoziție, dar mai ales după ce s-a văzut ajunsă la guvernare.
De prin toate instituțiile publice din România, fie guvernamentale, fie locale, actuala putere înlocuiește pe criterii de nepotism și de “cumetrisme” nu doar reprezentanții vechii puteri, ci și victime “colaterale”, oameni apolitici, dar care erau ajunși în sistem pe criterii cât de cât meritocratice, înlocuindu-i cu tot felul de neisprăviți și de incompetenți, dar în schimb înregimentați poltic.
Ultimul caz care a atras atenția presei și a societății românești este cel al unei biete liftiere, pe care i s-a pus pata ministresei soroșiste de la Ministerul Muncii. Ministresa nu s-a lăsat până nu a scăpat de liftieră!
“Ea este doamna Paula (n.r. în poza cu care este ilustrat acest articol), liftiera pe care Violeta Alexandru nu s-a lăsat până nu a dat-o afară inclusiv de la firma privată de mentenanță lifturi, ca să scape de ea din Ministerul Muncii.
Contractul dintre firmă și minister a fost denunțat, sub condiția că se va semna unul nou doar dacă liftiera dispare! Că nu suportă madame ministru să mai vadă fața liftierei!
Propun o petiție pentru salvarea doamnei Paula, care mai are doi ani până la pensie!“, a scris pe facebook fostul jurnalist Cristian Vasilcoiu
Fostul jurnalist Cristian Vasilcoiu a inițiat o petiție online pentru salvarea doamnei Paula, liftiera pe care i s-a cășunat din senin ministresei Violeta Alexandru de la Ministerul Muncii. Puteți semna petiția online AICI
O minimă informare din partea ministresei care uită că este ministru la Ministerul Muncii și Protecției Sociale, ar fi trebuit să-i arate că femeia pe care se luptă s-o dea afară mai are doar doi ani până la pensie, și deci ar fi ieșit oricum natural din sistem, deci “efortul” de o lăsa acum fără loc de muncă n-ar fi adus cine știe ce economie la buget, și nici n-ar fi adus cine știe ce beneficii colosale societății românești ca un om să rămână timp de doi ani un marginalizat social și economic, pentru că la asemenea vârste cam nu te mai angajează aproape nimeni din păcate.