Între 4 și 11 februarie 1945 a avut loc Conferința de la Ialta: împărțirea României între hiene din Est și din Vest

Conferința de la Ialta, numită și Conferința din Crimeea a fost întâlnirea din 4-11 februarie 1945 dintre liderii SUA, Marea Britanie și Uniunea Sovietică. Delegațiile au fost conduse de către Roosevelt, Winston Churchill, și Stalin.

Destinele a sute de mii români au fost hotărâte prin câteva mâzgălituri pe un șervețel. Pe cât de trist, pe atât și de sinistru. Deși vedem anual, atât în Vestul “civilizat”, cât și în Estul încă “sălbatic”, fastuoase parade de celebrare a “Victoriei”, noi românii mai degrabă simțim multă, foarte multă silă, și la adresa ipocritelor parade din vest, și la a celor din est.

Ba chiar uneori, parcă înadins pentru a ne răsuci cuțitul în rană, îi vedem sărbătorind împreună hăcuirea Europei, atât pe satrapii din Est, cât și pe cei din Vest, adunați laolaltă și hlizind prostește în lumina blițurilor.

Conferința de la Ialta, mai ales la câțiva ani după ce-au “transpirat” în presă și societate anumite informații, când s-au aflat detalii ocultate la nivel oficial, a pus asupra celui de-al doilea război mondial eticheta unei sinistre conspirații globaliste, menită să-și atingă niște scopuri profund oculte.

Chiar încă din acel februarie 1945, omenirea încă nu era ferm convinsă că a câștigat tabăra potrivită. Cum să stai la aceeași masă cu Stalin, cel care pornise întregul tăvălug al celui de-al război mondial de mână cu Hitler? Cum să rabzi și să înghiți în sec “broaște”, când vezi că se împart premii ale păcii în numele lui Stalin?

Conferința de la Ialta a debutat din start cu o mare nedreptate făcută Poloniei de către URSS, pe atât de mare cât și cea făcută României, țară care în ciuda actului de la 23 august 1944, a fost tratată ca o țară învinsă și ca o pradă de război, atât pentru URSS cât și pentru occidentali:

Stalin: „Pentru poporul sovietic, Polonia nu este doar o chestiune de orgoliu, ci și una de securitate. De-a lungul istoriei, Polonia a fost coridorul prin care inamicul a atacat Rusia. Pentru noi, Polonia este o problemă de viață și de moarte”.

Deși mare parte a lumii a răsuflat ușurată la încheierea celui de-al doilea război mondial, compromisurile mai mult decât rușinoase și nedemne din partea unor puteri mondiale precum Marea Britanie și SUA, au lăsat un gust amar după Conferința de la Ialta.