Miercuri, 19 februarie 2020, de la ora 18:30, în sala “Iustin Moisescu” din Ansamblul Mitropolitan Iași, Asociația Studenților Creștini Ortodocși Români – Filiala Iași a oferit o proiecție specială de film, o ediție dedicată lui Valeriu Gafencu, cu prilejul comemorării victimelor comunismului la 30 de ani de la căderea acestuia.
Proiecția de film a durat aproximativ două ore, fiind difuzate mai multe episoade dintr-un film documentar intitulat “Noaptea pătimirilor”, un film care reușeste deopotrivă să-ți răscolească sufletul și să ți-l revolte în același timp.
Valeriu Gafencu, “sfântul închisorilor”, reprezintă întruchiparea solidarității românești până la sacrificiul de sine.
Cu doar două săptămâni în urmă, la Târgu Mureș am descoperit iconițe cu “sfântul închisorilor”, Valeriu Gafencu, inclusiv una în zeghe de deținut, ținând o cruce în mână.
Tocmai în ziua în care avea loc această proiecție de film dedicată de ASCOR Iași lui Galeriu Gafencu, ne-am întâlnit cu un domn pe care fără să-l întrebăm noi despre acest subiect, ne-a povestit despre existența în Iași a unui bătrân trecut bine de vârsta de 90 de ani, care ar fi împărțit aceeași celulă cu Valeriu Gafencu, spunându-ne că este dispus să ne facă legătura cu acest bâtrân pentru a auzi direct de la sursă noi mărturisiri despre cum era perioada de detenție alături de Valeriu Gafencu.
La sfârșitul vizionării acestui documentar cutremurător, o doamnă trecută bine de prima tinerețe, a ținut să le povestească tinerilor prezenți în sala “Iustin Moisescu” din Ansamblul Mitropolitan Iași, despre o minune contemporană a “sfântului închisorilor”, Valeriu Gafencu: un bărbat din familia sa care lucrase ani la rând în Italia și se îmbolnăvise până la stadiul în care medicii i-au dat verdictul că nu mai are șanse de vindecare și a mai trăi prea mult, s-a vindecat miraculos rugându-se la … “sfântul închisorilor”, Valeriu Gafencu.
Citește și: La 18 februarie 1952 pleca dintre cei vii Valeriu Gafencu: Târgu Ocna, lacrimi și răni
Un alt moment care merită pomenit este premoniția lui Valeriu Gafencu de pe 2 februarie 1952, când acesta deja își cunoștea ziua morții, respectiv 18 februarie 1952:
Valeriu Gafencu și-a cunoscut ziua morții: cu mai mult de 2 săptămâni înainte să moară, la începutul lunii februarie a anului 1952, Valeriu Gafencu le-a solicitat colegilor din închisoare să-i pregătească o lumânare și o cămașă albă pentru ziua de 18 februarie 1952.
O altă minune legată de viața lui Valeriu Gafencu în detenție este arătarea Maicii Domnului lui Valeriu Gafencu în sanatoriul-închisoare de la Târgu Ocna, când Maica Domnului i-a apărut la capătul patului și i-a spus:
”Eu sunt dragostea ta. Să nu te temi. Să nu te îndoiești. Biruința va fi a Fiului meu. El a sfințit locul acesta acum pentru cele viitoare. Puterile întunericului cresc și încă vor mai înspăimanta lumea, dar vor fi spulberate. Fiul meu așteaptă pe oameni să se întoarcă la credință. Azi sunt mai cutezători fiii întunericului decât fiii luminii. Chiar de vi se va părea că nu mai e credință pe pământ, să știți că totuși izbăvirea va veni, dar ca prin foc și prin pârjol. Lumea mai are de suferit. Aici însă e multa credință și am venit să vă îmbărbătez. Îndrăzniți, lumea e a lui Hristos!”