La 19 martie 1912 regele Carol I a promulgat prima lege modernă cu privire la pașapoartele din România. Prin Înaltul Decret Regal nr. 1758, regele Carol I promulga la 19 martie 1912 “Legea asupra paşapoartelor”, prima lege modernă prin care statul român introducea noi noțiuni și principii procedurale cu privire la trecerea frontierei.
Ironia face ca tocmai regele Carol I să fi venit în România deghizat și cu pașaport fals, după ce în prealabil acceptase oferta de a conduce România din funcția de monarh al țării. Constrâns de factorii interni din țara sa, aflată în conflict cu Austria, Carol I a trebuit să călătorească spre România sub numele de Karl Hettingen, sub pretextul că ar fi fost un om de afaceri care dorea să ajungă la Odesa.
Pentru români, termenul de pașaport apare pentru prima dată reglementat în cadrul Regulamentelor Organice, care au constituit prima lege organică cvasi-constituțională, regulamente intrate în vigoare în anul 1830 în Moldova, respectiv în anul 1831 în Ţara Românească.
“Liberate de Ministerul de Interne şi de prefecţii de judeţe, „paspoartele” erau emise în numele regelui şi aveau formatul unei cărţi mici portative”, de dimensiunile 9 cm pe 13 cm, fiind “compuse din 20 pagini numerotate. “
“Legea asupra paşapoartelor”, promulgată la data de 19 martie 1912 de către regele Carol I prevedea că:
“Paspoartele se emit în numele regelui şi se eliberează de ministerul de interne şi de prefecţii de judeţe şi de poliţie în condiţiunile ce se vor determina prin regulamentul de aplicare al acestei legi.”