26 spre 27 aprilie 1949: Asaltul Securității asupra Mănăstirii Arnota, din noaptea de Paști

26 spre 27 aprilie 1949: Masacrul de la Mănăstirea Arnota, din noaptea de Paști, Foto: Trinitas TV
26 spre 27 aprilie 1949: Masacrul de la Mănăstirea Arnota, din noaptea de Paști, Foto: Trinitas TV
Print Friendly, PDF & Email

În noaptea zilei de 26 spre 27 aprilie 1949 a avut loc asaltul Securității asupra Mănăstirii Arnota, un lăcaș de cult ortodox situat în satul Bistrița (comuna Costești) din județul Vâlcea. Mănăstirea a fost ctitorită de Matei Basarab și soția sa Elina, iar biserica poartă hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.

Se nimerise ca acea noapte de 26 aprilie 1949 să fie chiar noaptea de Înviere. Așadar, în noaptea de Paști, un efectiv numeros de trupe ale Securității, înarmate până în dinți cu armament de asalt, cu arme automate, aruncătoare de mine, aruncătoare de flăcări, etc, a luat cu asalt rezistența anticomunistă din această zonă a Olteniei, cunoscută sub numele de “Grupul Arnota”.

În cursul acelei lupte au murit zece persoane:

  1. Mircea Băncescu (student la arhitectură, originar din Suceava),
  2. Ion Bănică (muncitor, din București),
  3. Ion Dineață (funcționar, din București),
  4. Ion Oniță (muncitor, din București),
  5. Gheorghe Huțanu (muncitor, din Pașcani),
  6. Ion Diaconescu (tipograf, din Târgoviște),
  7. Nicolae Angheluș (n.r. zis Neamțu, din Roiești – Vâlcea),
  8. Ghiță Starovici (student, din Dorohoi),
  9. Ștefan Tufă (electrician, Ogrezeni – Ilfov)
  10. Adrian Bănescu (student, din Lița – Teleorman)

“26/27 aprilie 1949. Asaltul Securităţii asupra Mănăstirii Arnota în noaptea de Înviere. Lichidarea grupului de rezistenţă din Munţii Căpăţânii.”, scrie buciumul.ro

Cum se constituise Grupul Arnota

Pe la sfârșitul verii anului 1948, respectiv lunile august-septembrie, se constituie un grup de rezistență anticomunistă la București, format din:

  • doctorul în economie Ilie Niculescu
  • Gheorghe Pele
  • Ioan Oprițescu
  • Ion Cetățeanu
  • Mihai Morunescu
  • Ion Martin
  • Sergiu Popescu

Toți cei de pe această listă erau la acel moment oricum căutați de către poliția politică organizată pe repede înainte de către comuniștii sovietofili, și fiecare se adăpostea și se ascundea pe unde putea prin București, pe la prieteni, prin locuri retrase, clădiri în paragină, evitând cât de mult puteau contactul cu familiile sau cu cei cunoscuți. Ultimul de pe listă, Sergiu Popescu, vine cu ideea de a se refugia cu toții la Arnota, comuna Costești, satul Bistrița.

Au găsit un ajutor nesperat în persoana stareței Olga Gologan și a maicilor de la Mănăstirea Bistrița, a țăranilor din satele alăturate, dar cel mai mare ajutor pentru logistica și procurarea de arme și muniții a venit din partea lui Costin Ion, cel care era patronul restaurantului din gara Piatra-Olt, aflat în relații bune cu maiorul Crețu de la Stalina și cu lt. Gh. Simescu, comandantul militar de la Strejești, “sursele” de armament și muniții pentru Grupul Arnota.

Ajutorul acordat Grupului Arnota, stareța Olga Gologan și câteva din maicile de la Mănăstirea Bistrița aveau să-l plătească scump, fiind arestate și prigonite multă vreme de către regimul comunist filosovietic.

Stareţa Mănăstirii Bistriţa, Vâlcea, Olga Gologan, a fost arestată în 1949 împreună cu alte maici şi închisă la Craiova pentru ajutor acordat partizanilor din Arnota.

Monahia Nimfodora Cuştiuliţă de la Mănăstirea Bistriţa, Vâlcea, a fost arestată în 1949 pentru ajutorul dat partizanilor din Arnota şi închisă la Craiova.

Monahia Monica Pâciu de la Mănăstirea Bistriţa, Vâlcea, a fost arestată în 1949 pentru ajutorul acordat partizanilor din Arnota.”, sursa: Procesul Comunismului (ALŢI CREDINCIOŞI ÎNCHIŞI ÎN TEMNIŢELE COMUNISTE)

Foto: captură PDF procesulcomunismului.com

Un grup de studenți care voia să ajungă la Arnota a atras atenția în Securității în Gara de Nord, astfel că se ajunge pe fir la Costin Ion. Arestarea, torturarea și uciderea de către Securitate a lui Ion Costin în arest în mai 1949, lasă grupul Arnota fără cel mai important sprijin al grupării. Mai mult, se ajunge cu pași tot mai apropiați și către sediul grupării de rezistență anticomunistă.

Foto: captură PDF inst-idst.ro
Foto: captură PDF revistamemoria.ro

“26/27 aprilie 1949. Asaltul Securităţii asupra Mănăstirii Arnota. Lichidarea grupului de rezistenţă din Munţii Căpăţânii.”, scrie buciumul.ro

După asaltul Securității din noaptea de Înviere a anului 1949 asupra Mănăstirii Arnota, trupurile celor uciși au fost coborâte de pe munte și purtate printre locuitorii din sat, lăsând să atârne și să fie privite cu groază de către copiii de școală generală din satul Bistrița: o priveliște pe care probabil cu greu au putut-o uita toată viața lor.

Din același grup mai făceau parte și următorii membri, potrivit datelor cunoscute până acum:

Ghiță Piele și Ion Oprițescu (Mihai Moronescu, Ion Costin, Temistocle Tomescu, Ștefan Teodorescu, Ion Constantin, Gabriel Bălănescu, Mircea Măzărean, Mișu Ocneriu, Constantin Văduva, Nicolae I. Constantin, Ioan Pavel zis Bostan, Gheorghe Popescu, Gheorghe Ionescu zis Brusture, Gheorghe Șitoianu, Peiciu Oprea, Ion Marinovici, Gheorghe Popescu, Constantin Ciorgan, Aristide Ionescu, Nicolae Păunescu, Ioan Chițoiu, Emil Sanfrancisco, Ioan Teodorescu)

Un grup mai mic a reușit să se strecoare de la Arnota și chiar să facă legătura cu rezistența anticomunistă din Munții Făgărașului:

“Nicolae Stanciu şi Ioan Duminică (sau Duminică Ionescu) erau originari din comuna Aluniş, judeţul Olt. Au fost membri ai grupului de rezistenţă din Munţii Arnota, în Oltenia, iar după distrugerea acestuia, în primăvara anului 1949, au ajuns în zona Făgăraşului, unde au intrat în legătură cu grupul Gavrilă (Aristide Ionescu, Dacă vine ora H, pe cine putem conta?, ediţia a III-a readăugită, Bucureşti, Edit. Ramida, 2001, p. 174, 216)”


Bibliografie / Note / Surse:

Galerie Foto:



About the Author

Glasul.info
Portalul Românilor de Pretutindeni - pledoarie pentru panromânism Contact: redactie@glasul.info