La 13 mai 1806 (n.r. după unele surse la 13 martie) murea la Buda, în Ungaria (n.r. pe atunci cunoscută încă sub numele său german, Ofen), Samuil Micu, filozof iluminist român, reprezentant al Școlii Ardelene.
Samuil Micu, supranumit și Klein sau Clain, pe numele laic Maniu Micu, a fost nepotul episcopului unit Inocențiu Micu. A urmat cursurile Gimnaziului din Blaj, absolvindu-l în anul 1762.
A intrat apoi în rândurile călugărilor bazilieni, călugărindu-se sub numele Samuil. Ajunge să fie hirotonit ieromonah și își continuă studiile la Seminarul pentru călugări înființat de episcopul unit al Blajului Petru Pavel Aron.
După șase ani de instruire la Colegiul „Pazmanian” din Viena pentru studii de Filosofie și Teologie predă pentru cinci ani de zile ca profesor de Etică și Aritmetică în Gimnaziul din Blaj. Se întoarce apoi la Viena unde timp de șase ani de zile ca „prefect de studii” în Seminarul Sancta Barbara, efectuează cercetări cu caracter istoric și își publică primele lucrări.
Întors înapoi în țară, la Blaj, se retrage la mănăstirea „Sf. Treime” unde se dedică studiilor teologice, istorice, lingvistice și traducerilor, iar spre sfârștitul vieții devine cenzor al cărților românești care apăreau în Tipografia Universității din Buda