Căderea Constantinopolului este numele sub care e cunoscută cucerirea capitalei Imperiului Bizantin de forțele Imperiului Otoman, sub comanda sultanului Mehmed al II-lea (1432-1481). Evenimentul a avut loc în ziua de marți, 29 mai 1453.
Imperiul Bizantin se sfârșește odată cu ultimul său suveran,
Constantin al XI-lea, în dimineaţa zilei de 29 mai 1453.
De fapt, după măcinarea imperiului de către câteva “cruciade” succesive, reprezentând ample campanii de jaf și de crime din partea “creștinilor” occidentali, urmate de lupte interne pentru putere până în anul 1261, când bizantinii reușesc să-și reunească forțele și să-și recapete Bizanțul, imperiul începe să fie asaltat de către un nou pericol, Imperiul Otoman.
La 1453, “imperiul” bizantin practic nu mai era un imperiu, ci doar o serie de sate fortificate, separate de câmpuri largi, totul fiind încercuit de zidurile lui Teodosie, ridicate în secolul al IV-lea. Totul se datorează incursiunilor occidentale, concretizate prin masacre împotriva populației Bizanțului, ajunsă într-un regres uriaș din punct de vedere demografic, după decenii întregi de războaie, urmate de numeroase molime care au decimat populația, dar și de dificultăţi politice, economice şi sociale, atât pe plan intern cât şi pe plan extern.
Ziua de 29 Mai 1453 găsește de fapt un Constantinopol slăbit grav de năvălirile “fraților” creștini, de jafurile și violurile întreprinse de către aceștia împotriva populației native, în încercarea lor de a crea un Imperiu latin între 1204 și 1261 la Constantinopol.
Căderea Constantinopolului nu reprezintă doar sfârșitul unei prezențe consistente a creștinismului în zona Asiei Mici și a Orientului Mijlociu, dar și o ruptură definitivă între creștinismul răsăritean și cel de apus. Trist este că de-a lungul istoriei, în loc să conlucreze cu creștinismul ortodox împotriva pericolului otoman, creștinismul occidental a preferat dimpotrivă, în unele cazuri chiar alierea cu Imperiul Otoman, în dauna țărilor ortodoxe din sudul și estul Europei. Peninsula Balcanică și Sud Estul Europei au fost practic abandonate timp de secole întregi la mila Imperiului Otoman, până într-un târziu când marile puteri europene occidentale s-au gândit că e timpul ca hegemonia turcilor să apună pe cele trei continente pe care și-au exercitat puterea timp de sute de ani.